Ce am aflat la conferinţa naţională de educaţie sexuală (partea 1)

Ce să le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex
conferinţa naţională de educaţie secuală
susţinută de Meg Hickling la Bucureşti, la Parentime
a doua zi a conferinţei, duminică 20 martie 2016

Am fost în sală la a doua zi a conferinţei, cea dedicată profesioniştilor care lucrează cu copiii. Am luat multe notiţe şi, deşi intenţionam să plec la pauză, pentru că mai aveam o treabă în aceeaşi zi, nu am mai plecat - era prea interesantă conferinţa, şi în plus, deja întârziasem la cealaltă lansare, aşa că am decis să rămân până la final.

Şi m-am întrebat: now, what? lasă că ce fac eu cu informaţia pentru mine şi copiii mei (poate o să povestesc şi despre asta vreodată), dar ce fac eu cu atâtea pagini de informaţie adunată? E păcat să se piardă într-un sertar al biroului meu. Şi cu toate că deja multe "colege bolggeriţe" au scris de mult, încă de pe 19 -20 martie, despre conţinutul conferinţei, nu pot să-mi dezamăgesc cei 2-3 cititori:))
Şi am decis să le împărtăşesc şi lor informaţiile. Mai bine mai târziu decât niciodată, vorba proverbului, dar mai bine mai târziu decât deloc, completează alt proverb.

Aşadar, rezumatul (notiţele) conferinţei (poate chiar în mai multe episoade, am să văd cum merge scrisul):

Meg Hickling începe cu sublinierea faptului că, în urmă cu mulţi ani, nu se spuneau prea multe pe acest subiect... pentru că nu se ştiau prea multe. Nici chiar doctorii nu deţineau atâtea cunoştinţe câte au în zilele noastre. Se cunoşteau foarte puţine lucruri despre reproducere şi despre bolile cu transmitere sexuală, mai erau încă multe de aflat, de descoperit.

Deşi are o experienţă de peste 40 de ani de predare şi prezentare a acestei tematici în multe multe ţări, Meg Hickling spune că nu există o singură cale de a prezenta aceste lucruri, o singură unică metodă. Fiecare ţară, fiecare cultură, şi chiar în fiecare familie, din aceeaşi mamă şi cu acelaşi tată, copii diferiţi pot avea nevoie să le fie prezentate lucrurile diferit, cu abordări diferite.

Trebuie să avem mereu în minte că îi învăţăm pe copii (le predăm, "teach" din engleză) 3 lucruri:
- sănătate (health)
- ştiinţă (science)
- siguranţă (safety)

Despre asta e vorba, în principal, şi de aceea ruşinea nu are ce să caute ca motiv pentru care nu le explicăm din timp copiilor ce e normal să cunoască despre propriul corp.

Potrivit lui Meg Hickling, există 4 etape în dezvoltarea copiilor, 4 etape potrivit cărora putem sau trebuie să avem abordări pe tema sănătăţii sexuale.

1. prima etapă: vârsta de 0-5 ani, "the magical years", anii magici, perioada preşcolară

La această vârstă, pentru copii nu e mare lucru, nu există niciun fel de emoție legată de sănătatea sexuală. Nici nu vor reține din prima ceea ce le spunem. Vorba aceea, și îmulțirea sau împărțirea se învață la școală prin repetare, așa că și informațiile despre sănătatea sexuală părinții trebuie să le spună copiilor de mai multe ori, pentru ca aceștia să le rețină.
E ca atunci când le citești o poveste, și "li se pune pata" pe ea, şi o cer iar şi iar şi iar, în fiecare seară.

Dacă le citeşti o poveste despre diferenţele dintre băieţei şi fetiţe nu înseamnă că vor deveni perverşi, la această vârstă este doar o altă poveste, dar tot o poveste şi nimic mai mult.
Acum, în această fază, e foarte important să le spunem copiilor - şi deja poate văd, dacă mai aşteptăm un copil, cât ei sunt în această perioadă de vârstă - că bebeluşii cresc în uter, care nu are nicio legătură cu stomacul, cu sistemul digestiv, n-are nicio legătură cu mâncarea.

(şi atât am apucat să scriu deocamdată. urmează celelalte etape, şi strategii de urmat pentru părinţi)