Știați că:
- teatrul şi exerciţiile propuse de cursurile de actorie ajută la creşterea nivelului de focalizare a atenţiei, extinderea volumului de memorare verbală şi vizuală, promptitudinea reacţiei, capacitatea de concentrare, creşterea abilităţii de a exprima propriile emoţii şi de autocontrol al reacţiilor de furie şi impulsivitate?
- jocul oferă libertate şi rigoare, dezvoltă încrederea în sine, dă posibilitatea celor mici să își descopere şi să își folosescă abilităţile, este cel mai bun stimulent pentru capacitatea de expresie a copilului?
- Jocul are scop educativ şi terapeutic, asigură o bază de înţelegere cu sine şi cu ceilalţi, dezvoltând adaptabilitatea la diverse situaţii şi adaptabilitatea socială?
- Jocul influenţează procesul de învăţare, dezvoltă psihicul şi capacitatea de socializare printr-o metodă plăcută, veselă, în contrast cu învăţarea formală?
Pentru că, dincolo de aceste percepte teoretice informative - mai mule vă invit să găsiți aici - am avut ocazia săptămîna trecută să experimentez pe pielea mea beneficiile jocului și al cîtorva exerciții de actorie.
- teatrul şi exerciţiile propuse de cursurile de actorie ajută la creşterea nivelului de focalizare a atenţiei, extinderea volumului de memorare verbală şi vizuală, promptitudinea reacţiei, capacitatea de concentrare, creşterea abilităţii de a exprima propriile emoţii şi de autocontrol al reacţiilor de furie şi impulsivitate?
Știați sau nu știați?
Știați că:
- jocul oferă libertate şi rigoare, dezvoltă încrederea în sine, dă posibilitatea celor mici să își descopere şi să își folosescă abilităţile, este cel mai bun stimulent pentru capacitatea de expresie a copilului?
- Jocul are scop educativ şi terapeutic, asigură o bază de înţelegere cu sine şi cu ceilalţi, dezvoltând adaptabilitatea la diverse situaţii şi adaptabilitatea socială?
- Jocul influenţează procesul de învăţare, dezvoltă psihicul şi capacitatea de socializare printr-o metodă plăcută, veselă, în contrast cu învăţarea formală?
Știați sau nu știați?
Și pot să vă spun cu siguranță un lucru cert: genul acesta de activitate este PENTRU TOATE VÎRSTELE! Ioana Ginghină și echipa de la MiniArtShow organizează cursurile acestea pentru copii cu vîrsta cuprinsă între 4 și 14 ani.
Dar noi, părinți de copii cu aceste vîrste și altele, adulți în toată firea, 10 bloggeri de parenting beneficiari ai lecției inedite, am savurat momente... magice!
Păi să vă povestesc un pic, așa, cît să vă fac poftă:
Mai întîi Ioana ne-a propus niște jocuri introductive, de cunoaștere. Ne-am fîstîcit, ne-am rușinat, am rîs mult (ne dureau fălcile) ca să ascundem starea de incertitudine. Dar treptat-treptat, și după alte jocuri, ne-am acomodat și am intrat în stare.
Apoi au fost jocul oglinzii, în care trebuia să ne uităm doar la cel din fața noastră și să repetăm mișcările acestuia, atît pe loc, cît și în mișcare în cerc, pe muzică.
Am stat și am privit 1 minut publicul, fără să spunem sau să facem nimic, fără să ne ”sprijinim” în cuvinte sau gesturi - moment în care mi-am dat seama că are dreptate Ioana cînd spune că în teatru cel mai greu de jucat sunt pauzele. Nici nu știți ce lung e un minut cînd te uiți la public și-atît! Sau dimpotrivă, cît de scurt, cînd vrei să transmiți ceva prin tăcerea ta.
Am făcut o scenetă cu figurine pe perete, cu ajutorul unui proiector - și ne-am pierdut personajele pe drum, fără să le asigurăm o ieșire ”demnă” din scenă, pur și simplu am uitat de ele, ca niște neprofesioniști ce suntem în arta dramatică, dar și în literatură ad-hoc :))
Am jucat șmecherul și traducătorul, un joc de improvizație în care un presupus inventator trebuia să răspundă la întrebările publicului despre invenția lui, la fiecare alta, dar într-o limbă necunoscută, iar traducătorul imagina pe loc explicații - o reală provocare pentru imaginația noastră. Dar trebuie să recunosc că mie, personal, jocul acesta mi-a plăcut cel mai mult, m-a aruncat cel mai mult în copilăria mai mare, în care inventam povești pentru copiii mai mici ca mine.
Și alte jocuri distractive, care m-au făcut să afirm fără tăgadă că îmi place mult acest gen de activitate, fără să fi știut sau măcar să mă fi gîndit vreodată la așa ceva pînă acum! Niciodată nu e prea tîrziu pentru joacă și pentru autocunoaștere!
Deci, hai, cine se mai gîndește încă? Puneți mîna și înscrieți copiii la o activitate atît educativă, cît și psihologică, de auto-cunoaștere, și foarte distractivă! Găsiți toate detaliile pe MiniArtShow.ro
Iar noi, adulții - abia așteptăm să mai facem d-astea! Ioana? Ana? Sunteți pe recepție, da?
Mulțumiri:
- Ioana Ginghină-Papadopol și echipa MiniArtShow pentru lecție
- Ana Nicolescu și Lavinia Pavel de la Parenting PR pentru organizarea evenimentului
- Starbucks pentru cafea și Ioana Suhan de la Dulcipass tartele delicioase
- Mihai Răitaru pentru frumoasele fotografii
Colegii de joacă la eveniment au fost următorii, și au scris și ei:
- Ana pe MămicaUrbană - vorbește despre măștile care au căzut, pe rînd, prin jocurile propuse de Ioana
- Andrei pe Artistu ne-a făcut și o caracterizare, cum ne-a perceput el atunci pe fiecare. Eu sunt, în opinia lui: ”imaginea perfectă a verișoarei mai mari din copilărie”, care ”le cam știe pe toate” :))) Merci pentru prezentare, foarte tare!
- Dina de la ”Mami pe tocuri”
- Bianca, Despre sufletul meu
- Iuliana pe Scrieri Felurile - scrie despre Vise împlinite și emoții puternice
- Laura de la Mami de doi
- Denisa Manica
- Cristi de la ”Jurnalul unui tată”
- Ada, scrie pe ”La Ceai cu mămici”
- Iohanna pe Johannasburg, care și-a dorit de mică să fie actriță
Eu m-am distrat de minune și văd că toată lumea la fel! :-) A fost tare frumos, mai vrem! :-)
ReplyDelete