Social Media for Parents: Kids, Parents and Technology

Partea a doua a conferinței Social Media for Parents de astăzi, dedicată relației pe care o avem cu tehnologia, a fost moderată de Gabriela Maalouf, NLP Trainer pentru părinți și fondator FamilieÎmplinită.ro. Iar primul vorbitor al sesiunii, Gaspar Gyorgy, psihoterapeut relațional și autor, a avut o prezentare despre cyberbullying, cu titlul:

Vocea celor fără voce

Că cei mici sunt online și vor fi tot mai mult, de tot mai devreme, este un fapt, nu prea ne mai putem opune. Ei sunt niște "digi-prichindei", niște "tehno-puști". Devine așadar evident că trebuie să îi protejăm în această lume, așa cum îi protejăm în viața de zi cu zi, offline.

Nu vreţi să ştiţi, nu vă vine să credeţi cât de răi pot fi copiii cu alţi copii, adulţii cu alţi adulţi! Când citim despre cazurile din Statele Unite, parcă ale noastre nu-s la fel de rele. Dar avem şi noi bullying şi avem cyber-bullying.

Ce este și ce nu este bullyingul: comportamente nepoliticoase, comportamente răutăcioase, hărțuire... etc. Acestea pot exista și din neatenție, poți jigni pe cineva fără să îți dai seama etc. Ceea ce diferențiază clar un comportament nepoiticos de bullying este intenția. Bullyingul este un comportament intenționat ostil, repetat de-a lungul timpului, care implică un dezechilibru de putere și plăcerea, satisfacția pe care o ai cînd celălalt suferă.

Potrivit lui Gaspar Gyorgy, există o clasificare a tipologiei bullyingului:

- bullying tradițional - în care este implicată agresivitate fizică, relațională, în care știi cine e agresorul, îl vezi cînd te agresează, iar umilința ta e văzută de acele (cîteva) persoane care sunt de față deci publicul este limitat.

- bullying cibernetic, virtual - strîns legat de primul tip, dar în care agresivitatea se petrece sub protecția anonimatului, nu știi cine e autorul, se propagă mult mai rapid (share), iar rușinea victimei e uriașă, neputința lui îl poate face să construiască în minte tot felul de scenarii despre ce pot să facă sau să spună ceilalți.

Strategii pentru a pune capăt bullyingului cybernetic:

- apelează la un adult

- detașează-te de sursa agresiunii (dacă răspunzi, tensiunea escaladează și nici nu știi cînd devii din agresat agresor, și nu mai știi cine și de la ce a început)

- deconectează-te și blochează agresorul

- folosește setările de intimitate

- fă capturi de ecran

- renunță la pasivitate - bullying înseamnă lipsa empatiei, atunci cînd ești martor, și nu faci nimic.

În astfel de situații (cînd ești martor), chiar dacă mintea îți spune că nu e momentul potrivit, trebuie să te întrebi: dacă nu acum, atunci cînd? dacă nu eu, atunci cine?

La întrebarea cine face educația, cine explică unui copil despre bullyingul online, Gaspar Gyorgy spune că educația începe de acasă, ne-am dori ca toți copiii să aibă părinți conștienți, mindful. Dar la fel de bine copilul poate afla învăța de la o rudă, un vecin, un lucrător al poliției comunitare, un blogger sau formator de opinie, un profesor. Oricine poate să învețe un copil că bullyingul este ură și nu e ceva normal. Cu alte cuvinte, noi toți suntem responsabili să transmitem aceste informații, pentru că oricînd copilul meu, sau al tău, poate fi implicat într-o astfel de situație.

***

Tehnologia în educație, Simona Penescu, Fundația Orange

Reprezentanta Fundației Orange a povestit despre proiectul Digitaliada.ro, un program de educație digitală care își propune încurajarea folosirii tehnologiei pentru îmbunătățirea performanței școlare a elevilor.

În anul școlar 2016-2017, 10 școli din mediul rural au participat la proiectul-pilot prin care Fundația orange a sprijinit învățarea prin metode digitale interactive a matematicii și TIC-ului la clasele V-VIII. Școlile au fost dotate cu un laborator digital, un set de aplicații și jocuri digitale gratuite gata încărcate pe tablete, iar profesorii au primit training, planuri de lecție și suport tehnic pentru a utiliza la clasă resurse digitale.

Platforma Digitaliada este un hub online de conținut educațional, ce poate fi folosit de oricine este interesat – elevi sau profesori din toată țara.

***

Tu știi ce mai face copilul tău pe Internet ? - Loredana Botezatu, Product Marketing Manager, Bitdefender

Reprezentanta companiei Bitdefender a afirmat să există multe riscuri, raportate de copiii online (vedeți slide-ul de mai sus).

Ce putem face noi?

- calculatorul sau tableta pe care copilul navighează pe Internet să fie în cameră cu noi, unde putem vedea la ce se uită, ce vede (chiar și pe youtube există reclame nepotrivite pentru copii)

- să-i învățăm să nu răspundă la mesaje, ci să raporteze

- să ne asigurăm că prietenii din online sunt și prieteni din offline

- să fie comozi cu noi, astfel încît să vină să discute totul cu noi

Ce poate face tehnologia?

Nu poate să înlocuiască parentingul! Nicio aplicație niciodată nu poate înlocui controlul parental! Există aplicații care pot ajuta, ca un strat suplimentar de protecție, dar nu ne înlocuiește nimic pe noi și relația noastră cu copiii.

- poate limita timpul petrecut online

- poate filtra conținutul pe pagini sau tip de conținut

Acestea trebuie setate împreună cu copilul, ca să știe de ce îi interzicem sau limităm accesul. E o chestie de privacy, de intimitate. Similar cu ieșitul în parc: cînd ieșim în parc, nu stăm toată ziua și ne jucăm cu toți necunoscuții. La fel și online.

- poate ocaliza - să vedem ce face și să știm că e în siguranță (aplicații de tip GPS)

În concluzie, este important ce alegem pentru copil și cum îi spunem.

Iar concluzia generală a acestei părți a conferinței este că nu putem împiedica accesul copiilor la tehnologie, este tot mai clar că acolo e viitorul. Ce trebuie să facem este educație în sensul protecției copiilor și în această privință, așa cum îi protejăm și offline.

Social Media for Parents 2017: Parenting Trends

Cum spuneam și mai devreme pe Facebook, mă bucur că am avut ocazia să particip și anul acesta la Social Media for Parents, să ascult prezentări și oameni faini, să mă reîntîlnesc cu colegii din online (că tot zicea Cristian China-Birta că ne facem singuri un mare deserviciu dacă ne numim doar bloggeri, că așa doar limităm ceea ce facem. Noi creăm conținut, îl diseminăm, avem o comunitate etc.)

I. Parenting Trends

Prima parte a fost dedicată tendințelor în parenting, moderator Sonia Argint Ionescu, prezentator TV și fondator doer.ro.

Astfel, Urania Cremene, Parenting trainer, speaker și coach, autoarea proiectului allaboutparenting.ro, a deschis ziua cu o prezentare pe tema stimei de sine la copii.

Strategii pentru creșterea stimei de sine la copii

Oamenii se nasc având stimă de sine, dar pe parcursul timpului, nu se mai simt liberi să fie așa cum sunt. Așa că noi, părinții, față de copiii noștri nu trebuie să creștem stima de sine, ci doar să o păstrăm și să o readucem atunci cînd scade.

Există o serie de concepte pe care mulți le confundă între ele: stima de sine (self esteem), imaginea de sine (image esteem) și egocentrism (ego esteem). Urania a explica diferența dintre ele și a dat exemplul următor, foarte sugestiv: dacă ar fi să urci un munte știind că nu te așteaptă nimeni acolo, nici un spectator, nici un admirator, nici un like pe facebook - ai mai urca? Dacă da, atunci asta ține de stima de sine (faci ceva pentru plăcerea acelui lucru, pentru tine, satisfacția e intrinsecă); dacă nu, atunci asta e imagine de sine (vrei să dai bine, să arăți cumva în ochii celor care te urmăresc).

În încheierea discursului său, Urania a propus exercițiul recunoștinței: zilnic, să te gîndești la lucruri pentru care ești recunoscător. Și astfel poți să îți păstrezi stima de sine, fără să pici în mania imaginii de sine.

***

Dr. Sorin Cadar, medic primar ORL, președintele Asociației de Homeopatie Clinică, a oferit apoi sugestii privind bagajul de vacanță, în materie de medicamente.

Trusa de vacanță pentru o vară fără griji

Potrivit dr Cadar, care citează studii existente, 80% dintre afecțiunile copiilor sunt Iatrogenii - adică afecțiuni ireale, inexistente, induse sau provocate de părinți, medici etc.

Doctorul a reiterat ideea pe care deja ar trebui să o știm noi toți părinții: medicamentele sunt pentru ameliorarea febrei, nu pentru combaterea ei. Pentru că febra e bună, e un semnal dat de creier ca sistemul imunitar să intre în acțiune. Am auzit din nou, și e bine să repetăm des, că pentru temperatură sub 38,5 grade, nu dăm antiinflamatoare nonsteroidiene. Dar putem da remedii din bătrîni sau remedii homeopateice. Iar dr Cadar a enumerat o serie dintre ele, pentru cine dorește să le încerce (eu le știam pe aproape toate, așa că mi-a prins bine confirmarea și lărgirea listei):
Aconitum Napellus - pentru febra uscată, acea febră cu fața roșie a copilului și fără transpirație. Recomandat diluție CH 15 sau 30
Belladona - pentru febra înaltă, cu transpirație abundentă. Recomandat diluție 9 sau 15 CH.
Mercurius solubilis - pentru febra cu durere în gît

Când copilul înregistrează temperatură peste 38,5, administrăm inflamatorii nonsteroidiene (Ibuprofen, Paracetamol), dar minim 4 zile, nu oprim administrarea după o zi sau două, pentru că a trecut febra, trebuie să scadă inflamația complet.
Peste 39,5 - e cel mai bine să consultăm un medic, pentru că deja poate fi vorba de bacterii. Nu administrăm antibiotic nici singuri, și nici la recomandarea medicului, dacă nu se efectuează analize de laborator care să confirme infecția bacteriană. Statistic, 80% din afecțiuni sunt virale, or nu s-a inventat încă un antibiotic anti-viral.

dr Cadar continuă lista de remedii homeopate pe care le putem administra și în alte zone decît febră. Greața și voma se combat cu:
Nux Vomica - dacă vomatul îl liniștește pe copil și apoi poate merge la joacă
Ipeca - dacă cel mic rămâne letargic și după voma repetată. Se recomandă administrarea des, la 5-10 minute.
Iar dacă e grav, trebuie mers la medic.
Gastrocinezine - este un medicament homeopatic mai complex, care conține extrase din cele de mai sus.

În caz de traumatisme se poate administra Arnica Montana, diluție 9 sau 15 CH la 15 minute, apoi mai rar, când trece timpul de la traumatism. Există și unguent cu Arnica Montana, care se aplică local.

Potrivit dr Cadar, este importantă sursa de achiziție a medicamentelor homeopatice pentru a asigura calitatea vindecării.

În concluzie, trusa de vacanţă, potrivit dr Cadar, trebuie să conțină:
- un antiinflamator non-steoridian
- un antialergic
- un antiemetic (contra greață-vărsături)
- un dezinfectant nazo-faringian (există picături ce pot fi folosite şi la ochi, şi la urechi, şi la nas)
- un dezinfectant digestiv
- şi Arnica.
Acestea pot fi alopate sau homeopate.

***

De ce cuplul este o prioritate pentru copii? - cu Domnica Petrovai, psiholog și psihoterapeut, fondator Școala pentru cuplu și Mind Education Health.

Copiii învaţă cel mai bine în relaţia cu adulţii, din probleme reale de viaţă, de la părinţi, din cuplu. Învaţă empatia, acceptarea şi înţelegerea, identitatea şi auto-controlul, feminitatea şi masculinitatea, etc . 

Copilul are nevoie să se simtă în siguranță pe de o parte, în relația cu părinții, iar pe de altă parte, în relația cu profesorii, la școală. 

Copilul învață ce este o relație din felul în care îi vede pe părinți că relaționează. Felul în care se rezolvă problemele în familie îl învață pe copil cum să-și rezolve problemele. 

Psihologii spun că intervalul de vîrstă de 10-12 ani este perioada în care toate acele pasiuni exersate acum le vor face cu plăcere toată viața. Așadar, este foarte important să-i încurajăm pe copii să exploreze activități non-stereotipe, activități pentru care au un interes mai scăzut, sau care chiar le displac de tot. În felul acesta îi și ajutăm să-și crească reziliența, consecvența în a face ceva pînă termină, pînă le iese.

Cînd noi, părinții, cuplul, nu suntem disponibili emoțional pentru copi, acesta simte abandon, se simte respins, pentru că identitatea lui depinde de cum îl simte fiecare dintre noi pe partener.

Cîteva lucruri foarte important pentru cuplu, în opinia Domnicăi Petrovai:

- să găsești timp ca să te reapropii de partener

- să faci ceva nou pentru partener

- rutina este la fel de importantă, acele lucruri pe care le facem mereu împreună (de exemplu, să alergăm împreună în parc sîmbăta)

***
De ce, cînd și cum le vorbim copiilor despre bani? - așa s-a numit prezentarea lui Adrian Asoltanie, Trainer de educație financiară, Selftrust Academy.

Banii sunt ca sexul. Nu pentru că se termină repede, ci pentru că îi interesează foarte tare pe copii. Şi la fel ca şi educaţia sexuală, şi pe cea financiară copilul o poate învăţa de la noi, de la părinţi, sau de te miri unde şi cum! Şi la fel cum educaţia sexuală nu e despre sex, ci despre cunoaştere, igienă, sănătate, relaţii, încredere, etc., la fel nici educaţia financiară nu este despre bani, ci despre viaţă! 

Asoltanie a explicat apoi princpiul referitor la cîștig, economisire, cheltuire și dăruire. Fiecare dintre aceste componente financiare îl învață pe copil câteva valori:

Earn (cîștig) îl învață despre valoare, risc, creativitate (cînd nu ai bani să-i cumperi ceva copilului, dacă îi spui sec "nu avem bani", ai terminat discuția iar el s-a și supărat; dar dacă îi spui "Cum facem ca să avem?" îi pui creativitatea la lucru), timp, negociere, încredere, inițiativă, respect, calitate, efort, voință.

Save - 50% din banii cîștigați trebuie să fie economisire - care îi învață pe copii despre răbdare, cumpătare, alegere, focus, valoare, consecvență (pentru că trebuie să pui mereu deoparte acea sumă convenită ca să-ți iei un lucru mai mare la final), libertate.

Spend - 40% din bani se cheltuie, dar asta îi învață pe copii despre valoarea lucrurilor, despre calitate etc.

Give - 10% sunt bani de dăruit, iar așa copilul învață despre generozitate, altruism, compasiune, echilibru, realism, sacrificiu, recunoștință. Puteți găsi împreună o cauză pentru care să ofere acești bani.

Așa s-a încheiat prima parte a conferinței de astăzi.

Social Media for Parents 2016, momentul Gaspar Gyorgy

Ultima prezentare din prima parte este şi una dintre cele mai aşteptate de mine, fiind susţinută de Gaspar Gyorgy, psiholog clinician şi psihoterapeut, preşedintele Asociaţiei de Psihoterapie.

Este a doua oară la Social Media for Parents, prima oară a venit în 2014, când a vorbit despre impactul relaţiei de cuplu în creşterea copilului. Tema lui de astăzi este: Pe tine cine te-a purtat în suflet

Şi aici, vorbeşte despre 2 concepte:

Ataşamentul

Sensul vieţii

Nu putem vorbi despre ele dacă nu ne conectăm cu copilul interior

În psihologie, ataşamentul se referă la legătura care se formează între adult şi  copil. 3 procese sunt foarte impactante: Motivaţia, Emoţia, Nevoia

Dintr-o perspectivă evoluţionistă, ataşamentul asigură supravieţuirea noastră.

Dintr-o perspectivă neuro-psihologică legătura dintre adult şi copil ajunge să influenţeze semnificativ maniera de dezvoltare a creierului.

Ataşamentul sănătos apare atunci când adultul aude nevoile copilului şi răspunde la ele. Se conectează la emoţiile copilului.

Experienţele repetate în interacţiunea adult-copil ajung să fie stocate în memoria noastră implicită şi să devină nişte aşteptări.

Sistemul de ataşament ajunge să fie corelat cu memoria implicită (ceea ce se stochează undeva chiar din perioada intrauterină, o memorie comportamentală), care nu are nicio legătură cu memoria explicită (ceea ce îţi poţi aminti şi povesti).

Studiile de specialitate arată că forma în care am învăţat să ne relaţionăm la cei din jur ne influenţează tipul de ataşament.

Ataşamentul este acel element interior care îţi spune că într-un grup de oameni trebuie sau nu să te apropii de ele. Să îţi cunoşti povestea de viaţă.

Ataşamentul este puternic corelat cu ideea de pericol.

Comportamenul de ataşament este foarte uşor de observat la copii. Dar şi noi adulţii avem această nevoie. Doar că noi am învăţat să camuflăm, să ne ascundem. La nevoie, ne apropiem de o persoană pe care o investim cu încredere şi care ne poate da un sfat, pentru care să simt că eu contez...

Dar copiii nu pot alege ataşamentul (pe cine investesc cu încredere).

Psihologii folosesc 4 cuvinte legate de ataşament: ataşament sigur, nesigur, ambivalent sau dezorganizat

De ani de zile oamenii de ştiinţă încearcă să definească tiparul de ataşament.

De exemplu, tiparul de ataşament pe care îl au românii nu este acelaşi ca cel pe care îl au popoarele din Africa.

Ataşament sigur: disponibilitate emoţională, receptivitate, sensibilitate

Părinţi care sunt atenţi la nevoile copilului, nu sunt distraşi de propriile lor răni emoţionale. Nu e vorba de învăţare cognitivă, pragmatică, ci de ceea ce simţim în tot corpul nostru.

Ataşament evitant: indisponibilitate afectivă, insensibilitate, distanţă emoţională

Ataşament ambivalent: disponibilitate în mod aleatoriu, ambivalenţă, inruziune

Părinţii sunt copleşiţi de propria anxietate, înlăuntrul lor se întâmplă o furtună emoţională, căreia nu ştiu să-i facă faţă.

Ataşament dezorganizat: înspăimîntător, înspăimântat, derutant, alarmant

Copii crescuţi în familii cu foarte multe forme de abuz, copii crescuţi în familiile adulţilor dependenţi de substanţe, copii traumatizaţi.

Mai e un aspect foarte important: ataşamentul e una din puţinele dimensiuni umane care nu e influenţată de moştenirea genetică.

Cel mai important factor legat de ataşament nu e experienţa părinţilor, ci percepţia asupra acestei experienţe, sensul pe care îl dăm experienţelor respective, felul în care ne integrăm povestea de viaţă.

Comportamentele esenţiale ale unui ataşament sănătos:

-         curiozitatea

-         deschiderea

-         acceptarea

Aceleaşi sunt şi comportamentele esenţiale ale iubirii.

Dacă sunt sau nu auzit etc. Înseamnă că acea persoană mă poartă în suflet.

(asta foarte pe scurt, căci tot ce spune Gaspar este plin de semnificaţii, este un conţinut dens, dar frumos şi bine structurat)

Pasul 3: Social Media for Parents

Doctorul Sorin Cadar

Medic primar ORL şi homeopat

Preşedinte al asociaţiei române de homeopatie clinică

În dialog cu Sonia Argint Ionescu, realizator de emisiuni TV, sportivă, mamă...

Terapia homeopată e primul lucru descoperit de om

Hypocrat a descoperit:

- Homeopatia – homeos, patos – acelaşi lucru, aceeaşi patologie

- Alopatia – alos, patos – altceva

Medicamentul homeopatic este tot un medicament, care va determina apariţia unor reacţii din partea organismului

sursa este naturală 100% - în homeopatia tradiţională

alte curente homeopatice mai folosesc extrase din aspirină, cortizon, etc

acest medicament, odată ajuns în organism, simulează o boală. Iar organismul se va auto-vindeca.

Modo grosso, este principiul vaccinului.

Se spune că homeopatia e o excrocherie. Da, aşa este. Păcălim organismul. Îl păcălim că este bolnav şi el produce auto-vindecarea.

Un mit: că homeopatia nu merge cu alopatia. De fapt, se pot administra aceste două tipuri de terapie împreună, simultan, concomitent, etc. Fără să se anuleze. Medicamentele nu se anulează, dar acţiunea poate.

Nu medicamentele se anulează între ele, ci acţiunile se anulează. Adică mintea medicului care le combină (prost).

Ca să fii un bun homeopat trebuie să fii un foarte bun medic!

La copii, sunt 3 mari patologii: 

respiraţie

digestiv

piele

De fapt, imunitate şi piele

şi de fapt: imunitate

cea mai frecventă patologie e cea imunitară, care se manifestă în planul respirativ, digestiv şi piele.

Orice copil are voie să se îmbolnăvească de 8 ori în sezonul rece (răceli, IACRS). Altfel nu se imunizează.

Trebuie să susţinem organismul, nu să îi dăm noi.

Talentul de detectiv al medicului – a băut apă de mare? A stat în soare? Etc.

Trebuie să avem grijă să nu se complice etc

Aşa cum există o piramidă a nevoilor, există şi o piramidă a

Puericultură: ştiinţa creşterii şi educării copilului sănătos

Pasul 1: Mişcare şi mâncare – la baza piramidei

Pasul 2: dieto-terapie – adică nu să îi dăm copilului să mănânce sănătos, ci să îi dau să mănânce ceva ca să vindece altceva. Chineto-terapie, fitoterapie

Pasul 3: intervenim asupra organismului: acupunctură, reflexoterapie – forţăm puţin organismul

Pasul 4: Homeopatia

Pasul 5: Alopatia

Pasul 6: Chimioterapia, radioterapia

Pasul 7: chirurgia (suverană), în vârful piramidei

Părinţii vor să vindece repede copilul. Dar nu tratamentul homeopatic cere mult timp, ci reacţia organismului ca să se vindece cere mult timp.

Vorbind despre caracterul holistic al homeopatiei, doctorul Sorin Cadar spune că din păcate, aici homeopatia nu e originală. În sensul că tratamentul holistic ar trebui să existe în ce priveşte toate abordările. Homeopatia dintre toate abordările tratează holistic: şi ce preferinţe alimentare are copilul contează.

OMS spune că trebuie să se dea prioritate terapiei persoanei.

Tratamentul poate fi:

- Acut – maladia acută este cea în care organismul e depăşit total în mecanismele sale de apărare de agresor

ceea ce e la fel la toţi copiii, la toţi

şi atunci tratamentul homeopatic va fi unul acut: diluţii mici, la toţi la fel (exemplu, lovit la picior, arnica)

- Subacut – organismul mai poate negocia puţin cu boala. Cum spunem: nici nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti. Aici trebuie personalizat puţin. Exemplu, cum va reacţiona fiecare în faţa unei viroze.

- Cronic – în proporţie de 99,9% e vorba de tipul sensibil, de modul reacţionar, specific unui grup de oameni care vor reacţiona (acest grup) la fel. Nu există 10 miliarde de medicamente, pentru fiecare om. Dar există grupuri de oameni (vreo 28) care reacţionează la fel.

Deci la farmacie mergem pentru cele acute: arnica pt lovitură, belladonna pt insolaţie etc.

(asta în linii mari)

Pasul 2, Social Media for Parents 2016

Oana Moraru

Dascăl, peaceful maker în educaţie, cu o experienţă de peste 20 de ani în învăţământul privat

tema prezentării ei (deşi Oana a vorbit mult liber):

Ferestre de oportunitate pentru copiii noştri

Bazându-se pe observaţii în cadrul unor ateliere pe care le desfăşoară cu copii preşcolari şi copii mici, de câteva aluni, Oana Moraru face o afirmaţie oarecum şocantă, împotriva curentului actual care ne spune să ne resetăm psihologic: copiilor le lipseşte... intelectul! Nu că nu ar fi deştepţi, ci lipsesc unele abilităţi cognitive pe care le-ar fi trebuit acumulate până-n 6 ani.

Când învăţătoarea lucrează doar cu cei care sunt atenţi, când la gimnaziu se lucrează cu 20% din clasă, iar la liceu rata de abandon este 40%, cred că depinde şi de presiunea părinţilor şi a profesorilor, trebuie să vedem ce facem ca raţionamentele copilului să devină vizibile.

Copii buni care au probleme de atenţie – neatenţia, neglijenţa - sunt de fapt inabilităţi ale minţii de a sta focusată.

Oana Moraru spune:

Dincolo de toate problemele din sistemul de învăţământ, cred că cea mai mare bubă a sistemului românesc este că nu mai formăm gândirea, capacitatea lor de a-şi forma atenţie, analiză...

Copiii recunosc că eu nu fac decât împinşi de la spate.

România este în criză acum pentru că noi nu avem o cultură a gândirii.

Pe ce procesează copilul în clasă.

Nu există criteriul.

Suntem cumva prinşi „Între două lumi”: Marea cultură (cultura clasică) şi cultura cotidiană

Sociologii (vezi un articol publicat de Oana Moraru chiar azi pe contributors) spun că există aceste 2 lucruri diferite:

-         marea cultură

-        cultura cotiană

Dincolo de individualism, noi suntem ghidaţi de o cupolă mult mai mare a raţionamentelor generale, a ceea ce există în jurul nosrtu, ceea ce au acumulat de generaţii etc.

Societatea modernă s-a îndepărtat mult de tradiţie şi suntem încurajaţi de media şi instinctul interior să ne manifestăm aşa cum ne convine.

În cultura clasică, adcică a marilor clasici – apropos, în Germania profesorii trebuiau să îşi înceapă discursul cu un citat din Goethe, vizitarea marii culturi, prin şcoală. Şcoala era privită cu respect, pentru că ea era rampa de lansare care mă ducea acolo, la Marea Cultură. Azi marea cultură e periferică, iar cultura pop, cotidiană, excited, cool, party mode, a ajuns să fie fundamentală!

Dacă vrei ca copilul să ştie să rezolve în clasa a 4-a problema prin 3 raţionamente, sau să pună virgula unde trebuie la capacitate, lasă-l să-şi lege singur şireturile la grădiniţă. Adică, lasă-l să ştie cum e când e greu.

Neplăcerea, întunericul, frigul, foamea fac parte din prezentul nostru. Dacă nu le integrăm, îi modelăm cognitiv să renunţe la orice formă de gândire mai de lungă durată, la orice formă de gândire mai alambicată, gândire vizibilă şi raţionamente. Nu că n-au intuiţie, ci nu au răbdare să facă.

Noi venim din generaţia în care trebuia să ne facem datoria, să fim conştiincioşi la şcoală.

Copiii au nevoie de imaginile clare ale succesului. Nota la test nu este o imagine a succesului. Dar o carte, de exemplu, pe care i-o arăţi, spunându-i că o va citi peste o lună pentru că va învăţa să citească, este! 

Şi mai e nevoie de un contract emoţional între copil şi dascăl: sunt aici cu tine, te ridic, dar nu te las!

Social Media for Parents 2016, pas cu pas. Pasul 1

A patra ediţie Social Media for Parents a început. Cristian Manafu, de la Evensys, organizatorii evenimentului, a făcut introducerea.

Cristina Trepcea moderează prima sesiune.

Primul vorbitor: doctor Mihaela Bilic

Unul din cei mai cunoscuţi nutriţionişti

Promotoare a echilibrului în alimentaţie

Cartea ABC de nutriţie

bebeluşi, curtea veche publishing

tema prezentării:

Elemente esenţiale în nutriţia copilului

Alimentaţia – 2 elemente cheie:

Diversitate şi echilibru

5 întrebări de bază:

1. de ce mănânci

aveţi înţelepciunea să lăsaţi copilul să mănânce de foame

pentru că de multe ori mâncăm mânaţi de emoţii (furie, tristeţe, frustrare...)

există această credinţă: mâncare egal stare de bine

francezii o numesc: „intoleranţă la disconfort”

nu transformaţi mâncarea nici în recompensă, nici în pedeapsă

copiii trebuie să mănânce de foame şi să-şi trăiască restul emoţiilor ca atare

2. cum mănânci

şi aici trebuie să ne identificăm emoţiile

cele 5 simţuri (gust, auz, miros, văz, pipăit), şi copilul trebuie să intre în contact cu mâncarea prin ele

când îi dai un aliment nou, primul instinct al copilului este să refuze. Dar trebuie să insişti. Dacă îl laşi doar ce vrea el, va ajunge la monotonie alimentară, nu va putea să aibă o alimentaţie diversificată şi echilibrată.

3. unde şi cu cine mănânci

încurajaţi copiii să acorde atenţie mâncării, să fie curioşi

să stea departe de alte activităţi când mănâncă

4. când mănânci

adulţii spun că trebuie să mănânci 3 mese pe zi şi 2 gustări

şcoala franceză de nutriţie e diferită de occident, de State

e bazată pe echilibru

Franţa: 3 mese şi 1 gustare – la copii, pt că stomacul lor e mic, nu pot mânca mult, de dragul jocului uită de foame

Gustarea să nu ajungă ronţăială, ci un sandvici sau ceva care să ţină de foame şi care să aducă un mic aport de energie

Tot ce e ambalat e concentrat în grăsime şi zahăr

E mai bun un sandvici decât ceva ambalat

5. ce şi cât mănânci

e chiar ultima! Nu asta contează în primul rând

alimente moderate, cantitativ, şi diverse

porţia copiilor nu e egală cu a adulţilor

ce înseamnă o dietă echilibrată: legume, fructe, făinoase, carne, peşte, leguminoase, seminţe, zaharuri, dulciuri, sucuri...

concluzie: puţin din tot