Fidel intenţiei de a ieşi din sfera exclusivă a copiilor, şi a prezenta şi alte aspecte... de viaţă, aşa cum e ea, bună - rea, deci imperfectă, deci reală, B24Kids prezintă mai departe o recomandare pentru părinţi... sau doar adulţi, cu sau fără copii.
Pe 22 martie a avut loc premiera piesei de teatru "All inclusive" de Alexandru Popa. Noi am văzut-o aseară, la Palatul Copiilor.
O distribuţie de zile mari - Medeea Marinescu, Marius Manole, Mirela Oprişor, Vlad Zamfirescu şi Diana Roman, punctată de regia semnată de acelaşi Vlad Zamfirescu şi scenografia de Mădălina Marinescu, au făcut deliciul unei seri cu râs în hohote! Şi credeţi-mă, eu sunt foarte greu de amuzat, abia dacă zâmbesc aşa, superior, când persoanele de lângă mine se ţin de burtă. Persoane pe care tot eu le numesc, "easily amused" (cu o expresie dintr-un cântec Nirvana, dacă aţi recunoscut).
Dar aseară se întrebau câţiva din grupul nostru, oare, ce-o fi zis lumea că râdeam aşa ca nebunii? Nimic, vă zic eu! Şi ei râdeau la fel! Toată sala râdea ca nebuna!
Pentru că, se ştie, râzi cel mai bine când vezi la alţii ce (nu vrei să) recunoşti la tine. Râzi de scenele pe care i le face ea lui, dar te şi gândeşti: "băi, asta se întâmplă şi la mine în casă". Râzi de umorul de situaţie, de crizele de personalitate, de bine şi de rău râzi deopotrivă.
Iubire şi ură, trădare şi iertare, tinereţe entuziastă şi criza vârstei de mijloc. Într-un cuvânt, viaţa, aşa cum e ea!
Şi, pentru că nu vreau să vă povestesc intriga propriu-zisă, vă las cu întrebarea (retorică): Ce credeţi, există viaţă all inclusive? Viaţa aia, pe care să cauţi s-o faci perfectă, înainte s-o trăieşti de-adevăratelea?
Şi vă mai las cu recomandarea: dacă vreţi să râdeţi cum n-aţi mai râs de mult, dacă vreţi să vă simţiţi şi un pic scuturaţi, pe alocuri, dar numai pentru a vă relua mai bine locul în viaţa pe care o duceţi, mergeţi şi vedeţi "All Inclusive". O să vă placă!
Dar aseară se întrebau câţiva din grupul nostru, oare, ce-o fi zis lumea că râdeam aşa ca nebunii? Nimic, vă zic eu! Şi ei râdeau la fel! Toată sala râdea ca nebuna!
Pentru că, se ştie, râzi cel mai bine când vezi la alţii ce (nu vrei să) recunoşti la tine. Râzi de scenele pe care i le face ea lui, dar te şi gândeşti: "băi, asta se întâmplă şi la mine în casă". Râzi de umorul de situaţie, de crizele de personalitate, de bine şi de rău râzi deopotrivă.
Iubire şi ură, trădare şi iertare, tinereţe entuziastă şi criza vârstei de mijloc. Într-un cuvânt, viaţa, aşa cum e ea!
Şi, pentru că nu vreau să vă povestesc intriga propriu-zisă, vă las cu întrebarea (retorică): Ce credeţi, există viaţă all inclusive? Viaţa aia, pe care să cauţi s-o faci perfectă, înainte s-o trăieşti de-adevăratelea?
Şi vă mai las cu recomandarea: dacă vreţi să râdeţi cum n-aţi mai râs de mult, dacă vreţi să vă simţiţi şi un pic scuturaţi, pe alocuri, dar numai pentru a vă relua mai bine locul în viaţa pe care o duceţi, mergeţi şi vedeţi "All Inclusive". O să vă placă!
No comments:
Post a Comment
Comentarii