O mare controversă a izbucnit zilele trecute într-o zonă online şi offline - radiofonică, dar offline: dacă să fie mucenici munteneşti, fierţi în zeamă, sau din cei moldoveneşti, copţi şi unşi cu miere şi pudraţi cu nucă? Pe modelul, ce-a fost mai întâi, oul sau găina?
Amândouă, dragi complotişti ai vreunui model sau al celuilalt. Amândouă! Consecutiv, dar amândouă!
Azi, întâmplător, am auzit povestea (la radio, dimineaţa ascult Radio România Actualităţi în timp ce pregătesc micul dejun al familiei şi gustările copiilor pentru şcoală).
Povestea vine din secolul al IV-lea, iar cei 40 de mucenici erau din Sevastia. Adică soldaţi creştini aflaţi în slujba împăratului Licinius, care au refuzat să se închine unor idoli păgâni. Atunci au fost pedepsiţi şi ţinuţi în apă îngheţată - de aici forma de optuleţi, deci ca nişte mici omuleţi, cei 40 de oameni în apa îngheţată. Unul dintre ei nu a rezistat şi a cerut să fie scos afară şi pus în apă caldă. La contactul cu apa caldă, de la diferenţa de temperatură, acesta a murit. Le-a fost astfel clar celorlalţi că nu le-ar fi mai bine la cald, aşa că au rezistat. Un alt soldat, impresionat de eroismul lor, a cerut să îl înlocuiască el pe cel mort - astfel că numărul a rămas tot 40.
Toţi au rezistat pe perioada întregii pedepse. Dar după aceea, li s-a aplicat pedeapsa de a fi arşi pe rug. Deci, copţi, ca mucenicii moldoveneşti. Iar rămăşiţele lor de cenuşă, împrăştiate în cele patru zări.
Lucrurile astea se întâmplau - sau nu, este o legendă creştină - în anul 320.
De-atunci, potrivit tradiţiei gastronomice, consumăm pe 9 martie mucenici fierţi în zeamă sau copţi şi unşi.
Şi, după alte tradiţii ... bahice, şi 40 de pahare cu vin!
No comments:
Post a Comment
Comentarii