Pericolul de a fi "copil cuminte"

De ce sunt cuminți copiii cuminți, de ce e periculos să fie prea cuminți și ce aduce după sine cumințenia lor? Despre aceasta ne povestește, într-un articol pe The Book of Life, Alain de Botton.

Pericolul de a fi "copil cuminte"

de Alain de Botton
traducere din limba engleză de Anca Ilie

Își fac temele la timp, scriu frumos, își fac curat singuri în cameră, adesea sunt un pic timizi, vor să-și ajute părinții, folosesc frîna cînd coboară un deal pe bicicletă.

Pentru că nu pun multe probleme imediate, tindem să presupunem că totul e bine cu copiii cuminți. Nu ne facem probleme pentru ei, problemele vin de la copiii care scriu graffitti prin pasajele subterane. Oamenii își imaginează că copiii cuminți sunt bine, pentru că fac tot ce se așteaptă de la ei.

Și exact asta e problema, desigur. Durerile secrete - și greutățile de mai tîrziu - ale fetei sau băiatului cuminte încep cu nevoia lui interioară de ascultare excesivă. Copilul cuminte nu e așa pentru că, printr-o toană a naturii, nu au nicio înclinație de a fi altceva. Ei sunt cuminți pentru că nu au încotro. Cumințenia lor e mai degrabă o necesitate decît o alegere.

Mulți copii cuminți sunt așa din iubire față de un părinte depresiv și chinuit, care îi arată foarte clar că nu poate să facă față altor complicații sau dificultăți în plus. Sau poate că sunt cuminți pentru ca astfel să liniștească un părinte furios și violent care ar putea deveni extrem de înfricoșător la orice semn de conduită altfel decît perfectă. Sau poate că părintele a fost foarte obosit sau distras; doar dacă este foarte cuminte poate un copil să spere să i se acorde cel mai mic interes.

Dar această reprimare a emoțiilor mai provocatoare, deși produce obediență plăcută pe termen scurt, stochează o mare cantitate de piedici în viața ulteioară. Educatori experimentați și părinții ar trebui să identifice semnele unei politeți exagerate și să le trateze ca pe un pericol, adică exact ceea ce reprezintă.

Copilul cuminte devine păstrătorul a mult prea multe secrete și un groaznic comunicator al lucrurlor nepopulare, dar importante. Spun cuvinte frumoase, sunt experți  în a veni în întîmpinarea așteptărilor adienței, dar adevăratele lor gînduri și sentimente rămîn ascunse și apoi dau naștere unor simptome psihosomatice, ticuri, izbucniri și amărăciune.

Maladia copiilor cuminți constă în faptul că ei nu au experiența ca cei din jurul lor să fie capabili să le tolereze "răutatea". Ei au ratat un privilegiu vital al copiilor "sătătoși", și anume, acela de a putea să își etaleze emoțiile de invidie, lăcomie, egoism și totuși să fie tolerați, acceptați și iubiți.

Adultul cuminte are de obicei probleme legate de sex. Probabil că în copilărie această persoană a fost lăudată pentru că era pură și inocentă. Cînd devine adult însă, ca noi toți, descoperă extazul sexului, care poate fi deopotrivă pervers de frumos și excitant de dezgustător. Dar acest lucru poate fi în contradicție cu ceea ce cred ei că trebuie să fie. Drept răspuns, pot să își nege propriile dorințe, să fie reci și detașați de propriul corp - sau poate să cedeze dorințelor de o manieră disproporționată, distructivă cu viața lor, care îi dezgustă și îi înfricoșează.

Și la muncă are probleme adultul cuminte. Copil fiind, ei au urmat regulile; nu au făcut probleme și au avu grijă să nu enerveze pe nimeni. Dar atunci cînd te supui regulilor nu ajungi prea departe, în viața de adult. Aproape tot ce e interesant, care merită făcut sau este important va întîmpina un grad de opoziție. O idee genială va dezamăgi mereu pe unii – și totuși merită foarte tare să te ții de ea. Copilul cuminte e condamnat să facă carieră în mediocritate și să fie pe plac oamenilor terni, sterili.

A fi matur în adevăratul sens al cuvîntului presupune o relație deschisă, fără frică, cu propria complexitate și ambiție. Presupune a accepta că nu tot ceea ce ne face fericiți le va face plăcere altora sau va fi socotit ca deosebit de "drăguț" de către societate – dar că poate fi important de explorat sau de păstrat totuși.



Dorința de a fi cuminte și bun este unul dintre cele mai încîntătoare lucruri din lume, dar pentru a duce o viață cu-adevărat bună, uneori se poate să avem nevoie să fim (după standardele copilului cuminte) foarte foarte răi.

Notă: fotografiile au fost preluate odată cu articolul original de pe site-ul The School of Life