Astăzi vă spun cîte ceva despre seria scrisă de Anna Bîkova despre MAMA LENEȘĂ. Nu vă sună bine, știu. Noi suntem mame responsabile, facem tot ce e nevoie pentru copiii noștri, pentru familie, pentru casă, ba chiar mai multe decît e nevoie. Așa că sub nici o formă nu am putea fi socotite leneșe. Dar cînd veți afla mai bine despre ce e vorba, cred că îmi veți da dreptate că e bine să fim mame leneșe.
Prima carte - în ordinea în care le-am citit eu - se numește "Copilul independent sau cum să fii o mamă leneșă". Înțeleg că e apărută în limba romană în 2016, poate deja ați apucat să dați de ea - poate chiar pe la Tîrgul de Carte. Dacă nu, nu e niciodată prea tîrziu.
Autoarea prezintă aici cîteva sfaturi despre cum să învățăm copiii să doarmă în pătuțul lor, să își strîngă jucăriile și să se îmbrace singuri, cînd trebuie totuși să îi ajutăm și cînd e mai bine să ne abținem, cum să lăsăm deoparte rolul de mame perfecționiste și să devenim "mame leneșe". Totul are ca scop principal, de fapt, să-l ajutăm pe copil să aibă încredere în propriile forțe și se bazează pe demonstrația că protecția excesivă este periculoasă și trebuie evitată. Este, dacă vreți, o pledoarie a educației în stil coaching.
Ce mi-a plăcut mie personal foarte mult la această carte este faptul că tonul este unul apropiat, nu ni se prezintă lucrurile de sus, "ex cathedra", din vîrful atoate-cunoașterii vreunei experte în parenting la nivel internațional. Pe modelul american, de care eu m-am cam săturat, pentru că nu se potrivește deloc realităților noastre mioritice! Aici însă, lucrurile sunt mai apropiate de modelul nostru, poate și din perspectiva istorică (dacă e să contextualizăm puțin). Autoarea Anna Bîcova este pedagog și psiholog din Rusia, și deși faima ei a depășit granițele acestei țări, totuși ea ne vorbește despre lucruri simple și de bun simț. Cartea pornește de la un articol al ei pe rețelele de socializare, intitulat "De ce sunt o mamă leneșă?", care se pare că a iscat multe dispute în mediul virtual. În plus, prezintă lucrurile atît de... simplu, că stai și te gîndești de ce nu m-am gîndit la asta? Sau poate că ne-am gîndit și noi, dar nu am pus lucrurile pe hîrtie așa simplu și la obiect.
"Aceasta este o carte despre lucruri simple, dar deloc așa de evidente" - spune prefața cărții, semnată de Vladimir Kozlov, președintele Academiei Internaționale de Științe Psihologice.
Și aș mai cita cîte ceva din această prefață, căci mi se pare concludentă:
"Părinții de azi au atît de multă energie, încît par să mai trăiască o viață și pentru copiii lor, participînd la toate activitățile acestora, luînd decizii pentru ei, planificîndu-le viața, rezolvîndu-le problemele. Ne putem întreba: oare copiii chiar au nevoie de toate astea? Și nu cumva reprezintă doar o fugă de propria viață, un refugiu în viața copilului?Este o carte despre cum să vă aduceți aminte și de dumneavoastră, să vă permiteți să fiți nu numai părinte, să găsiți resurse pentru a ieși dincolo de hotarele acestui rol de viață. Este o carte despre cum să scăpați de sentimentul de neliniște și de dorința de a controla tot. Despre cum să vă educați disponibilitatea de a lăsa copilul să ducă o viață independentă".Stilul ușor ironic și abundența exemplelor fac lectura acestei cărți foarte plăcută. Autoarea împarte, organizatoric, cartea în trei părți, în care tratează:
1. De ce sunt o mamă leneșă? - despre control și independență, despre copil, ca business project, despre îmbrăcat singur și oliță singur, despre siguranță
2. Deprinderi simple - jocul independent, mîncatul singur, la culcare singur, tradiții de familie, timpul mamei, problemele de somn și cînd ajutorul dăunează
3. Independența ca trăsătură de caracter - autoarea nu exclude personalitatea specifică a fiecărui copil din procesul de educație - despre alegeri independente, prieteni, iubire, moralitate, probleme, efort, educația în stil coaching, vină și răspundere, independență financiară
Eu una, am fost "lovită" de faptul că nu las copiii mei să facă singuri multe dintre lucrurile pe care ar trebui deja să știe și să poată să le facă la vîrsta lor! Nu știu dacă nu au vrut ele sau nu le-am lăsat eu pînă acum, din perspectiva controlului excesiv despre care se face vorbire și aici. Cert este că această carte m-a făcut să-mi pun niște semne de întrebare și să caut să-mi prioritizez lucrurile. E clar, nu sunt o mamă suficient de leneșă! Deci, copiii mei nu sunt (încă) independenți! :)
Cea de-a doua carte poartă semnătura aceleiași Anna Bîkova, sub titlul "Exercițiile formative ale mamei leneșe". Este mai aplicată, cu exerciții pur și simplu, pe structura următoare:
1. Și totuși, cum să-l faci pe copil să se dezvolte - despre oportunități de educare, în jurul nostru, "as we speak and walk", ca să zis așa, despre școlile formative și părinții care pot fi mai buni decît ele
2. De la unu la doi ani - jocuri potrivite pentru această perioadă de vîrstă, vorbirea, motricitatea fină, modelajul etc
3. De la trei la patru ani - jocuri potrivite pentru perioada aceasta, desenul și dezvoltarea creației, comunicarea etc
4. De la cinci la șase ani - jocuri și idei pentru această perioadă, matematica practică, jocuri formative acasă etc
Traducerea ambelor cărți este semnată de Antoaneta Olteanu, profesor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din Universitatea București, pe holurile cărei facultăți ne-am intersectat de multe ori pașii, ba chiar lucram împreună la "cabinetul de Umanioare" din facultate, eu ca student pe-atunci, al altei secții a respectivei facultăți.
Eu vi le recomand din suflet, cred că o astfel de gură de aer proaspăt în parenting nu am mai luat de mult!
No comments:
Post a Comment
Comentarii