- autoritar
- echilibrat
- permisiv
 |
| Urania Cremene (foto by Anca Ilie) |
Însă haideți să vedem cîteva lucruri și caracteristiți specifice celor trei stiluri de parenting, potrivit Uraniei Cremene, specialist în parenting, așa cum au fost făcut ele parte din prezentarea ”Stilurile parentale și impactul lor în cuplu și în relația cu cei mici”.
1. Stilul autoritar
- În SUA, drepturile animalelor au fost votate înainte de drepturile copiilor.
- în acest stil parental, relația este de sus în jos
- este un stil bazat pe pedepse și recompense
2. Stilul permisiv
- apare la noi după 1989, ca reacție le stilul autoritar
- partea proastă e că părinții nu sunt consecvenți în reacții, avînd în situații diferite răspunsuri diferite
- există foarte multe abordări și metode. Urania Cremene sfătuiește părinții să ia una dintre ele și să se țină de ea.
Cînd copilul refuză cooperarea, ce ne vine să facem?
(vezi slide-ul)
Toate aceste ”argumente” au efecte negative: rup relația de încredere, îl învață pe copil procesul cauză-efect (de exemplu, dacă mă tăvălesc pe jos în magazin, primesc jucăria dorită) etc.
3. Stilul echilibrat
- este, în mod evident, cel mai greu de urmat. Pentru că echilibrul nu înseamnă egalitatea extremelor, ci echilibrul este la mijloc. Dacă cei doi părinți, de exemplu, se situează în cele două extreme (pe stil ”polițistul bun” și ”polițistul rău”) suntem departe de echilibru. Cine are de pierdut din această situație? Nu copilul, căci suntem ființe adaptabile, el va găsi o cale. Ci relația! Însăși relația dintre cei doi părinți se pierde.
- Echilibrul = fermitate + căldură
aceasta ar putea fi ”ecuația salvatoare” în educația copiilor noștri, porivit Uraniei Cremene
- - - - -
Gaspar spune că ”parentingul este în primul rînd despre părinte, și abia apoi despre copil”.
Mai mult chiar, el o citează pe actrița Viola Davis care a spus odată că ”nu e niciodată prea tîrziu pentru a avea o copilărie fericită”. Niciodată nu suntem prea bătrîni pentru asta!
(Îmi place foarte mult această ”zicere”, vreau să o păstrez și să o interpretez cum mi se potrivește)
Cum anume poți să îți reconstruiești copilăria, să o faci fericită? Mai ales dacă persoanele din copilăria ta nu mai trăiesc sau nu îți pot fi aproape din diverse motive.
Gaspar Gyorgy menționează aici puterea imaginației, și există tehnici în psihoterapie pentru acest lucru, printre acestea numărîndu-se și psiho-drama.
Gaspar spune, și pe bună dreptate, că nici un adult nu se trezește de dimineață cu gîndul să-i facă rău propriului copil.
Cuvintele ”perfecțiune” și ”parenting” nu au ce căuta în aceeași propoziție - pentru că, nu-i așa? - nu există parenting perfect. Și nici nu trebuie să existe.
Fiecare părinte își creează un stil de parenting personalizat - chiar dacă, sau mai ales dacă, i-a citit pe toți specialiștii de parenting - și Gaspar îi numește aici pe Daniel Siegel, Brene Brown, John & Julir Gottman, Harville Hendrix, Ken Hoffman și mulți alții.
Ceea ce lipsește atît în România, cît și în lume, în relațiile dintre oameni este, potrivit lui Gaspar Gyorgy, umanitatea, empatia. Nu mai suntem empatici unul cu altul... pentru că nu mai suntem empatici cu noi înșine!
Empatia înseamnă să îți întind o mînă, simbolic, care înseamnă:
- mindfulness - atenție aici și acum
- să văd realitatea celuilalt
- să nu judec
- să recunosc emoția
- să vorbim despre emoție
Paleta emoțiilor este foarte largă. Copiii pot simți... (vezi slide)
Vorbim despre emoții, Gaspar spune că reziliența la RUȘINE se formează cînd o pui în cuvinte:
- rușinea este...- cum se simte rușinea...
- ce gust are rușinea...
- cum miroase rușinea...
- ce culoare are rușinea...
etc. În consecință, ne lăsăm apoi cărați de puterea rușinii sau de puterea relațiilor - cînd poți să îți aduni curajul să vorbești despre ce ai trăit. Rușinea nu rezistă la cuvinte!
Cel mai greu de tolerat pentru adultul modern este emoția de BUCURIE.
RUȘINEA este toxică și e greu de dus.
Dar BUCURIA e greu de tolerat. Dacă mi se întîmplă ceva pentru că mă bucur? Dacă mi se ia această bucurie? Oare o merit? etc.
Trebuie să învățăm să fim recunoscători pentru ce avem!
În acest sens, Gaspar ne propune un exercițiu în care zilnic, fiecare dintre noi, să ne spunem:
”Sunt recunoscător pentru...”
Fii adultul care ți-ai dori să fie copilul tău, nu-l forța pe el să fie copilul care nu ai fost tu - mai spune Gaspar Gyorgy.
Ce înseamnă ”inteligența parentală”, în viziunea lui Gaspar Gyorgy?
Înseamnă că familiile în care cresc copiii noștri vrem să fie familii în care părinții:
- sunt atenți la cuvintele pe care le folosesc - fără critică sau judecată
- cred în proces
- respectă demnitatea copilului
- validează experiențele copilului
- încurajează identificarea soluțiilor de către copil
- cred în puterea imaginației
În plus, adulții cu inteligență parentală pot să... (vezi slide-ul mai jos)
În concluzie, nu avem nevoie de specialiști care să se potrivească perfect cu felul nostru de a fi. Ca părinți, nu trebuie să fim cool. E suficient ca prietenii copilului să fie cool. Ca părinte, e ok să fii imperfect!
Printre altele, a fost reaintit și faptul că:
- Sistemul LIMBIC din creier e responsabil de EMOȚIONAL
- CORTEXUL se ocupă de RAȚIONAL
Limbicul răspunde la îmbrățișări, prezență minimală, cuvinte puține, nu explicații multe, nu cuvinte mari.
Aceasta ar fi, cumva, o strategie de urmat atunci cînd vedem că cel mic (sau chiar mai mare, puber sau adolescent) e măcinat de o emoție (rușine, frustrare etc.)
Cele trei prezentări susținute de Diana Stănculeanu, Urania Cremene și Gaspar Gyorgy, precum și o amplă sesiune de întrebări și răspunsuri la care au răspuns aceștia, au făcut parte din conferința ”Cultivarea inteligenței parentale prin curaj, compasiune și conectare” organizată de Pasina de Psihologie și Mozaic Media, în colaborare cu Salvați Copiii.
B24Kids by Anca Ilie s-a numărat printre partenerii media ai evenimentului.
No comments:
Post a Comment
Comentarii