Ea a strâns într-o singură formulă, foarte sugestiv, diferenţa dintre IQ şi EQ:
O definiţie a inteligenţei emoţionale, potrivit dr Laura Markham, este: Să ai agerime emoţională. Aceasta presupune înţelegerea propriilor emoţii, capacitatea de a-ţi regla emoţiile şi anxietatea şi, astfel, comportamentul, precum şi înţelegerea emoţiilor celorlalţi.
Cum să creşti un copil inteligent emoţional? În opinia dr Laura Markham, putem stimula inteligenţa emoţională prin crearea de ataşament securizant, liniştire, acceptarea emoţiilor, chiar şi atunci când impunem limite, emoţiile copilului văzute, auzite şi apreciate, dezvoltarea empatiei, care ajută copiii să îşi dezvolte empatia.
Inteligenţa emoţională anticipează calitatea relaţiilor. Persoanele care se pot calma şi reconecta au căsnicii mai fericite - spune dr Markham.
Ea a mai pomenit de metafora "sacului emoţional" (emotional backpack), afirmând că atunci când înăbuşim o emoţie, aceasta mocneşte să iasă la suprafaţă şi să fie vindecată. Sacul emoţional se umple, dar emoţiile nu rămân acolo. Corpul vrea să se vindece, să vindece acele emoţii. Dacă nu dai ocazia să se vindece, cumva emoţiile vor ieşi (copilul îşi loveşte fratele mai mic, sau ţipă la tine...) Sau dacă, mai mare fiind, poate chiar adult, "mă ţin tare", vreau să acopăr emoţia, nu vreau să o las să răbufnească, atunci răspunsul poate fi în adicţii: ajung să beau un pahar de vin, sau mai multe, ca să fiu mai bine, sau să-mi reglez nivelul de zahăr din sânge. Şi alte adicţii.
Când copiii refuză să coopereze, problema e adesea acea încărcătură emoţională
- rigiditate, control
- capriciozitate
- atitudine necooperantă
- sfidare, nepoliteţe
- atitudine certăreaţă
- crize de furie
- scâncete şi smiorcăieli
Prin îndrumare emoţională, ajutăm copiii să se auroregleze (emotional coaching). Dar poate fi destul de greu pentru un părinte care nu a fost lăsat la rândul lui să plângă, copil fiind.
Când copiii sunt supăraţi:
- calmează-te
- oferă sentiment de siguranţă
- acceptă perspectiva copilului
- arată empatie pentru emoţiile lui
- narează momentul - aşa cum îl vezi, a story
Dar tot va trebui să goleşti rucsacul de emoţii. Descărcarea emoţională poate avea loc prin:
1. râs - joc (vezi şi teoriile de playful parenting ale lui Larry Cohen)
2. plâns - crize de plâns programate chiar, adică să arăţi toată compasiunea de care eşti capabil, impune o limită, oferă siguranţă, copiii se simt în siguranţă să-şi proceseze emoţiile
Dr Laura Markham consideră (şi eu la fel, şi nu de acum, ci de ani de zile!) că plânsul este bun! Nu pedepsi niciodată plânsul! Este dreptul copilului să fie supărat. Plânsul este vindecător - cu toţii avem nevoie de un martor. Plânsul reduce anxietatea. Când copilul plânge "prea mult", observă care e atitudinea ta (dacă accepţi sau nu ca el să plângă).
Când trebuie să se plângă, trebuie să se plângă! Nu ai ce să faci, şi nu trebuie să împiedici asta!
Dacă îi "închidem" emoţiile, are mari şanse să nu fie bine mai târziu.
3. domoleşte-ţi furia
Dr Laura Markham a subliniat că, atunci când le permitem să îşi manifeste emoţiile, copiii învaţă rezlienţă (emoţiile nu sunt periculoase, le poţi face faţă), autoreglare (este posibil să am tot felul de meoţii, dar să aleg să nu acţionez în baza acestora), empatie (emoţiile celorlalţi nu mă sperie); sănătate emoţională (nu e nevoie să îmi înăbuş emoţiile şi apoi să le amorţesc. Pot face faţă vieţii).
Aş încheia prezentarea cu o întrebare retorică adresată de dr Laura Markham, care mi-a rămas în memorie şi care aş vrea să vă călăuzească şi pe voi, pe toţi, părinţi sau nu:
IQ-ul te ajută să primeşti o slujbă ("to get a job"), dar EQ-ul te ajută să o păstrezi ("to keep a job")! :)
Mi-a plăcut foarte mult asta şi în acest fel sunt sigură că n-am să mai uit de ce şi la ce ne ajută să vorbim despre sporirea EQ-ului.
O definiţie a inteligenţei emoţionale, potrivit dr Laura Markham, este: Să ai agerime emoţională. Aceasta presupune înţelegerea propriilor emoţii, capacitatea de a-ţi regla emoţiile şi anxietatea şi, astfel, comportamentul, precum şi înţelegerea emoţiilor celorlalţi.
Cum să creşti un copil inteligent emoţional? În opinia dr Laura Markham, putem stimula inteligenţa emoţională prin crearea de ataşament securizant, liniştire, acceptarea emoţiilor, chiar şi atunci când impunem limite, emoţiile copilului văzute, auzite şi apreciate, dezvoltarea empatiei, care ajută copiii să îşi dezvolte empatia.
Inteligenţa emoţională anticipează calitatea relaţiilor. Persoanele care se pot calma şi reconecta au căsnicii mai fericite - spune dr Markham.
Ea a mai pomenit de metafora "sacului emoţional" (emotional backpack), afirmând că atunci când înăbuşim o emoţie, aceasta mocneşte să iasă la suprafaţă şi să fie vindecată. Sacul emoţional se umple, dar emoţiile nu rămân acolo. Corpul vrea să se vindece, să vindece acele emoţii. Dacă nu dai ocazia să se vindece, cumva emoţiile vor ieşi (copilul îşi loveşte fratele mai mic, sau ţipă la tine...) Sau dacă, mai mare fiind, poate chiar adult, "mă ţin tare", vreau să acopăr emoţia, nu vreau să o las să răbufnească, atunci răspunsul poate fi în adicţii: ajung să beau un pahar de vin, sau mai multe, ca să fiu mai bine, sau să-mi reglez nivelul de zahăr din sânge. Şi alte adicţii.
Când copiii refuză să coopereze, problema e adesea acea încărcătură emoţională
- rigiditate, control
- capriciozitate
- atitudine necooperantă
- sfidare, nepoliteţe
- atitudine certăreaţă
- crize de furie
- scâncete şi smiorcăieli
Prin îndrumare emoţională, ajutăm copiii să se auroregleze (emotional coaching). Dar poate fi destul de greu pentru un părinte care nu a fost lăsat la rândul lui să plângă, copil fiind.
Când copiii sunt supăraţi:
- calmează-te
- oferă sentiment de siguranţă
- acceptă perspectiva copilului
- arată empatie pentru emoţiile lui
- narează momentul - aşa cum îl vezi, a story
Dar tot va trebui să goleşti rucsacul de emoţii. Descărcarea emoţională poate avea loc prin:
1. râs - joc (vezi şi teoriile de playful parenting ale lui Larry Cohen)
2. plâns - crize de plâns programate chiar, adică să arăţi toată compasiunea de care eşti capabil, impune o limită, oferă siguranţă, copiii se simt în siguranţă să-şi proceseze emoţiile
Dr Laura Markham consideră (şi eu la fel, şi nu de acum, ci de ani de zile!) că plânsul este bun! Nu pedepsi niciodată plânsul! Este dreptul copilului să fie supărat. Plânsul este vindecător - cu toţii avem nevoie de un martor. Plânsul reduce anxietatea. Când copilul plânge "prea mult", observă care e atitudinea ta (dacă accepţi sau nu ca el să plângă).
Când trebuie să se plângă, trebuie să se plângă! Nu ai ce să faci, şi nu trebuie să împiedici asta!
Dacă îi "închidem" emoţiile, are mari şanse să nu fie bine mai târziu.
3. domoleşte-ţi furia
Dr Laura Markham a subliniat că, atunci când le permitem să îşi manifeste emoţiile, copiii învaţă rezlienţă (emoţiile nu sunt periculoase, le poţi face faţă), autoreglare (este posibil să am tot felul de meoţii, dar să aleg să nu acţionez în baza acestora), empatie (emoţiile celorlalţi nu mă sperie); sănătate emoţională (nu e nevoie să îmi înăbuş emoţiile şi apoi să le amorţesc. Pot face faţă vieţii).
Aş încheia prezentarea cu o întrebare retorică adresată de dr Laura Markham, care mi-a rămas în memorie şi care aş vrea să vă călăuzească şi pe voi, pe toţi, părinţi sau nu:
N-ar fi o lume mai bună cea în care trăim, dacă am putea să ne exprimăm nevoile fără să-l atacăm pe celălalt?
Asta e ideea principală pentru orice copil, orice om, de orice vârstă!
Încă o dată, mulţumesc organizatorilor Totul despre mame, pentru ocazia pe care a avut-o B24Kids de a fi fost partener media la acest eveniment!
No comments:
Post a Comment
Comentarii