Ce ne învaţă bebeluşii

Desigur, ne aşteptăm să fie invers: noi să-i învăţăm pe ei. Dar şi ei, bebeluşii noştri, au o serie de lecţii importante pentru noi, dacă îndrăznim să ne aplecăm şi să le ascultăm cu atenţie.

1. Bebeluşii ne învaţă că suntem creaturi dependente

E uşor să faci pe durul, să faci uzanţă de autonomie şi independenţă. Dar ca să fi supravieţuit, noi toţi trebuie să fi primit atenţia continuă, tot timpul, în tot felul de moduri. Bebeluşii  sunt un "reminder" că nimeni nu se naşte singur. Şi deci, că suntem datori pentru asta cuiva, căreia îi spunem simplu, "mamă".
 
Mary Cassatt - "Baia copilului"
2. Bebeuşii ne învaţă ce e iubirea

Ca adulţi, oferim iubire pentru ceea ce fac alţii pentru noi: ne amuză, ne încântă privirea, explică lucruri, ne liniştesc… Bebeluşii nu merită nimic din acest punct de vedere. Nu pot să facă nimic pentru noi toţi (nu au niciun rost, aşa cum spun uneori copiii un pic mai mari), nu vorbesc şi dorm mai tot timpul.

Şi cu toate astea, îi ajutăm. La rândul lor, ei ne învaţă cea mai pură, cea mai adevărată şi dezinteresată iubire, care constă în a oferi afecţiune fără să ceri nimic în schimb, ci doar pur şi simplu, pentru că altcineva are nevoie de ajutor – iar noi suntem în situaţia de a putea oferi acest ajutor.

3. Bebeluşii ne învaţă că oamenii sunt de obicei obosiţi şi speriaţi, nu răi

Nu pot, desigur, să ne spună ce problemă au. Trebuie să ghicim - şi e frapant cât de generoşi suntem în interpretarea a ceea ce este în neregulă.

Când plâng, nu-i acuzăm că sunt răi sau că-şi plâng de milă. Când lovesc, presupunem că că sunt speriaţi sau supăraţi pe moment. Suntem mereu conştienţi cât de mult pot afecta caracterul omenesc foamea, tractul digestiv sau lipsa somnului.

Ce mult ar ajuta dacă am putea aplica mai des o metodă de interpretare similară în preajma adulţilor. Ce buni am fi dacă am putea privi sub suprafaţa comportamentului – neplăcut, viciat şi disperat de lacom – şi am vedea că ceea ce se întâmplă este doar confuzie, teamă sau oboseală.


4. Bebeluşii ne învaţă că avem mai multe în comun decât credem

E purul adevăr: toţi am fost bebeluşi cândva. E un gând total străin în contextul oamenilor pe care îi găsim ciudaţi sauevitanţi. Vagabontul, maniacul, hoţul.
Cu toţii au început cândva exact în acelaşi punct ca şi noi. Oricât de diferiţi am fi acum, împărtăşim o moştenire comună – aşadar, avem mereu la îndemână material din care poate apărea un sentiment de identificare - şi măsură a compasiunii.

5. Bebeluşii ne învaţă că nimeni nu e atât de speriat

Alţii pot fi impresionanţi sau înspăimântători acum, dar toţi au fost odată micuţi şi fragili, şi păstrează ceva din acea vulnerabilitate timpurie undeva, sub armură. E un gând de la baza democraţiei, ca şi ideea că toţi, chiar şi cel mai important, serios şi bogat om din lume, trebuie să meargă la baie la câteva ore.

6. Bebeluşii ne învaţă că există speranţă

E uşor să te saturi de specia noastră: lăcomie, autosuficienţă, vanitate...
Dar trebuie să ne purtăm cu bebeluşii ca un corector; lor nu le pasă dacă maşina e mare, ce meserie ai sau cât câştigi.
Lor le pasă de lucrurile fundamentale: îmbrăţişări, râsete, prietenie, să fie împreună cu oameni care sunt buni cu ei, indiferent cum arată.

În adâncul sufletului, poate că toţi suntem aşa. Societatea e cea care ne corupe şi ne încurajează cu impulsurile greşite.

Bebeluşii sunt de partea politicilor utopice. Ei cred că lumea trebuie să fie altfel decât este acum. Sunt mesageri ai dragostei. Fiecare e un exemplu de cum trebuie să fim toţi, dacă societăţile noastre ar putea fi altfel şi mai bine aranjate.

7. Bebeluşii sunt artişti

Ne corectează o parte din They correct some of our dezamăgire şi plictiseală, pentru că sunt mulţumiţi de lucruri evident "minore", dar importante. O ceaşcă cu o toartă ciudată. O floare. Un câine. Lumina soarelui reflectată pe covor. Gustul laptelui. Lucruri care au devenit plictisitoare pentru noi - în mod cu totul nedrept.

Vermeer, Renoir, Proust, Tolstoi - toţi ştiau cum să ne reînnoiască entuziasmul pentru lucruri minore. Bebeluşii nu diferă prea mult, iar pentru asta, merită un pic de respect din cel pe care în mod normal îl acordăm marilor artişti.


Traducere din limba engleză de Anca Cristina Ilie
Sursa textului original şi a imaginilor: The Book of Life

Comments