Sunt în primul rând, în blockstarturi, aștept să înceapă conferința cu biletele vândute rapid, cu mult timp înainte. Ne puteți urmări și online. Sala e deja plină, aproape 400 de locuri.
Și, în plină epocă video, eu voi fi dinozaurul care face live blogging :) Adică, pe parcursul acestei dimineți de sâmbătă, notez aici, pentru voi, și transmit live-scris de la conferință.
Gaspar Gyorgy - Compasiunea și empatia, valori ale vieții de familie
Gaspar, psihoterapeut relațional, autor
#RevoluțiaRelaționalaÎnRomânia
- empatia și compasiunea - valori la fel de importante ca igiena și sportul, poate chiar mai importante
- unii nu sunt atenți la ce și cum mănâncă, alții sunt în extrema cealaltă, sunt prea atenți, exagerează
- la fel, unii exagerează în tot ce înseamnă note, performanță și devin sclavi
- în ciuda faptului că empatia și compasiunea sunt valori care se cultivă la nivel de familie, în realitate de cele mai multe ori nu se întâmplă acest lucru
- durere și suferință: durerea sufletească e la fel de puternică ca cea fizică; despărțirea părinților, lipsa de respect - sunt la fel de dureroase pentru cei mici
- empatia = un set de abilități care, exersate suficient, transformă în realitate
Empatia înseamnă:
1. Prezența conștientă
2. Perspectiva personală și a celuilalt
3. A nu-l judeca pe celălalt și nici pe noi înșine
4. Recunoașterea emoțiilor
5. Comunicarea emoțiilor
Educatorii care ne pot ajuta cel mai bine să exersăm aceste skills-uri sunt părinții. Dar de cele mai multe ori, ei nu dețin aceste abilități, au crescut în alte perioade, în care nu se dezvoltau acest abilități importante de viață.
Nu poți să dai dovadă de empatie și compasiune față de celălalt dacă nu dai dovadă de empatie și compasiune față de tine însuți. Nu poți să-i accepți pe cei din jur dacă nu accepți latura mai întunecată a ta.
- comportamente toxice:
critica - apare atunci când nu faci diferența dintre persoană și comportament;
disprețul - atunci când ne considerăm superiori celorlalți, conține și critică;
comportamente defensive - celălalt e de vină
blocaje în comunicare
abuz de alcool, de medicamente, violență verbală, fizică etc.
Când un copil crește într-un astfel de mediu, un copil poate ajunge la maturitate oricum, dar nu un adult empatic. Cei mai mulți copii, în astfel de situații:
- fie se distanțează de latura imperfectă a familiei și tind spre perfecțiune (fiind nefericiți pentru că nu o ating)
- fie se sedează în statutul de victimă - copiii investesc energie în scheme cognitive de neajutorare, neputință
Poți ține la distanță critica, violența și abuzul. Dar când îți pui această armură, pierzi și iubirea.
De aceea, cu armură sau fără armură, violența și durerea nu pot fi evitate.
Viața continuă cu noi sau fără noi. Cu cei dragi alături, sau doar în suflet, după ce-i pierdem. Procesul de prelucrare a pierderii este unul dificil, complex, și foarte diferit în funcție de nivelul de empatie și compasiune pe care îl are fiecare.
Lecția empatiei și compasiunii - dacă n-o învățăm acasă, trebuie să găsim alte medii pentru a o învăța. Gaspar o învață de-o viață, prin pregătirea în psihologie, dar continuă în diverse grupuri de dezvoltare personală.
Compasiunea înseamnă:
1. Bunătate și înțelegere
2. Acceptarea condiției umane
3. Mindfulness
Pentru a putea trăi cu mine însumi, trebuie să dau dovadă de compasiune față de mine însumi.
Nu putem anticipa care vor fi acele meserii care vor asigura succesul în viață al copiilor noștri. Însă ce putem face pentru copiii noștri este să-i încurajăm să-și cultive tot ce înseamnă inteligență emoțională și relațională. Pentru că indiferent de meseria pe care și-o vor alege, fără lecția empatiei și compasiunii nu vor putea face față. Nu ne putem aștepta ca instituțiile de învățământ să îi învețe pe copiii noștri empatia și compasiunea, pentru că acestea se învață acasă. Și nu doar prin cuvinte. Ci noi să devenim adulții care ne-ar plăcea să fie mai târziu copiii noștri.
- fie se sedează în statutul de victimă - copiii investesc energie în scheme cognitive de neajutorare, neputință
Poți ține la distanță critica, violența și abuzul. Dar când îți pui această armură, pierzi și iubirea.
De aceea, cu armură sau fără armură, violența și durerea nu pot fi evitate.
Viața continuă cu noi sau fără noi. Cu cei dragi alături, sau doar în suflet, după ce-i pierdem. Procesul de prelucrare a pierderii este unul dificil, complex, și foarte diferit în funcție de nivelul de empatie și compasiune pe care îl are fiecare.
Lecția empatiei și compasiunii - dacă n-o învățăm acasă, trebuie să găsim alte medii pentru a o învăța. Gaspar o învață de-o viață, prin pregătirea în psihologie, dar continuă în diverse grupuri de dezvoltare personală.
Compasiunea înseamnă:
1. Bunătate și înțelegere
2. Acceptarea condiției umane
3. Mindfulness
Pentru a putea trăi cu mine însumi, trebuie să dau dovadă de compasiune față de mine însumi.
Nu putem anticipa care vor fi acele meserii care vor asigura succesul în viață al copiilor noștri. Însă ce putem face pentru copiii noștri este să-i încurajăm să-și cultive tot ce înseamnă inteligență emoțională și relațională. Pentru că indiferent de meseria pe care și-o vor alege, fără lecția empatiei și compasiunii nu vor putea face față. Nu ne putem aștepta ca instituțiile de învățământ să îi învețe pe copiii noștri empatia și compasiunea, pentru că acestea se învață acasă. Și nu doar prin cuvinte. Ci noi să devenim adulții care ne-ar plăcea să fie mai târziu copiii noștri.
Inteligența emoțională - capacitatea de a recunoaște propriile emoții, de a reuși să le etichetezi și să le pui în cuvinte.
Noi stăm foarte prost la acest capitol: oamenii pot identifica doar 3 emoții: tristețea, furia și fericirea.
Potrivit lui Brene Brown, avem un nivel suficient de inteligență emoțională dacă putem identifica 30 de emoții. Japonezii au identificat spre 2000 de emoții.
Conceputul de "granulație emoțională": capacitatea unei persoane de a discerne între emoții, de a discrimina dintre emoții. Nu poți avea o inteligență emoțională dacă nu ai cuvintele de a expune ce se întâmplă în universul interior. Altfel, nu ne putem vindeca, nu putem merge mai departe.
Nivelul de inteligență emoțională poate fi crescut prin interacțiune.
Alt concept nou: "bugetul corpului" = energia de care dispune corpul nostru: ce și cât mănânc, cât dorm.
Deschiderea de a învăță o limbă străină - cercetările arată că în limbile germană, turcă, greacă, de exemplu, sunt mult mai multe cuvinte care pot exprima emoții decât în engleză, de exemplu. Inteligența emoțională crește dacă ai cuvintele să îți exprimi universul emoțional
- cele 50 de tonuri emoționale prin care te poți simți mizerabil în România politică a zilelor noastre.
Coachingul emoțional în parenting: (cf John Gottman)
1. Devine conștient de emoțiile copilului
2. Recunoaște emoțiile copilului ca fiind oportunități de apropiere și de învățare
3. Asculta empatic, validând emoțiile copilului
4. Ajută copilul să-și eticheteze emoțiile
5. Stabilește sau reamintește limitele, regulile și se implică în căutarea strategiilor de rezolvare a problemelor
Inteligența emoțională se cultivă cel mai bine în relații reale de viață. Copilul are nevoie să știe că mama și tata îi sunt alături când greșește, nu când e bine.
Lectura - un comportament care ajută la deschidere, când pot obține informații noi de la alți oameni despre cum au rezolvat ei situații de viață, mintea mea se deschide, se dezvoltă empatia, o exersez prin lectură, crește nivelul de inteligență emoțională.
Importanța lecturii (vezi proiectul Kinder, file de poveste) - crește nivelul inteligențe, dar este și o formă de terapie.
Concluzii: potrivit studiilor, cel mai important predictor privind sănătatea fizică, psihică, etc, este calitatea relațiilor. De calitatea relațiilor noastre depinde calitatea vieții noastre.
Ana Maria Brânză - Ai grijă de campionul din tine
Ana Maria Brânză - vicecampioana olimpică, acum Popescu și campioană olimpică, povestește liber despre cum a ajuns de la o fetiță zvăpăiată, care își lovea prietenii din spatele blocului, la ce este acum. La prima ei competiție, la 11 ani, a ieșit pe penultimul loc. Acasă, mama "cool" i-a spus că "dacă întorci clasamentul invers, ești vicecampioană". Asta a ambiționat-o și la următoarea competiție a luat medalia de aur. Apoi a fost convocată la lotul național și a plecat de acasă.
Prezența părintelui în sala de antrenament distrage atenția copilului.
La competiții la fel: copilul trebuie să audă o singură voce, a antrenorului. În rest, copilul poate auzi din partea susținătorilor "Hai că poți".
- Emoția e bună, trebuie doar să o învățăm să lucreze în favoarea noastră. Trebuie să îi ajutăm pe copii să o înțeleagă.
- "En garde, fetița cu masca tricoloră" - cartea scrisă de ea
Cred cu tărie că în fiecare dintre noi stă un campion. Aveți grijă de campionii din voi și de campionii de lângă voi, de cei mici.
- Campion e acel om care nu renunță la visul lui, indiferent cât ar fi de greu.
- Cea mai importantă medalie este următoarea.
- Copiii își doresc să nu-și dezamăgească părinții, bunicii, antrenorii...
- Noi, adulții, suntem datori să le oferim copiilor informația, dar ei să aleagă.
- Putem împăca și școală și sport - totul ține de echilibru.
Vlad Voiculescu
despre voluntariat și despre propria copilărie
Păcatele = piedicile care l-au făcut să ajungă mai greu acolo unde sunt acum:
1. - timiditatea
ți se pare că ești singurul care are dileme în carieră și ceilalți știu exact unde merg
gândul ăsta că suntem prea mici ca să schimbăm lucrurile
de multe ori uităm că cele mai multe schimbări în lumea asta au venit la un singur om
primul lucru pe care trebuie să-l depășim este această timiditate
punctul de spirjin (de la fizică – pentru a muta lumea)
2. ne educăm copiii pentru că la un moment dat, vor fi niște alegeri mari de făcut, și să știe să o ia pe calea cea bună. Dar nu e așa. Alegeri mari sunt în fiecare moment. Eu nu o să devin ceea ce o să devin dacă noi toți nu devenim ceea ce vrem să devenim.
- conștientizarea rolului pe care îl poți avea
- contează contextul (lauda profesorului, a colegei)
3. încrederea în alți oameni
asta face diferența între organizații: încrederea pe care ți-o inspiră
La Stat: oamenii au atât de puțină încredere unii în alții, încât au făcut reguli peste reguli, care au îngreunat enorm sistemul!!
4. Perceperea sensibilității exagerate pe care credem că o avem
Asta a făcut ca MagiCamp să apară mai tărziu decât ar fi putut să apară. La fel Magic Home.
Nu ne-am dat seama de ce e nevoie – pentru că mereu ne punem limite, de fapt suntem mai puternici decât credem
5. Iuțeala – ne așteptăm ca lucrurile să aibă rezultat imediat. Dar e nevoie de răbdare. Trebuie să ne luăm pe noi, țara, lumea așa cum sunt(em).
ți se pare că ești singurul care are dileme în carieră și ceilalți știu exact unde merg
gândul ăsta că suntem prea mici ca să schimbăm lucrurile
de multe ori uităm că cele mai multe schimbări în lumea asta au venit la un singur om
primul lucru pe care trebuie să-l depășim este această timiditate
punctul de spirjin (de la fizică – pentru a muta lumea)
2. ne educăm copiii pentru că la un moment dat, vor fi niște alegeri mari de făcut, și să știe să o ia pe calea cea bună. Dar nu e așa. Alegeri mari sunt în fiecare moment. Eu nu o să devin ceea ce o să devin dacă noi toți nu devenim ceea ce vrem să devenim.
- conștientizarea rolului pe care îl poți avea
- contează contextul (lauda profesorului, a colegei)
3. încrederea în alți oameni
asta face diferența între organizații: încrederea pe care ți-o inspiră
La Stat: oamenii au atât de puțină încredere unii în alții, încât au făcut reguli peste reguli, care au îngreunat enorm sistemul!!
4. Perceperea sensibilității exagerate pe care credem că o avem
Asta a făcut ca MagiCamp să apară mai tărziu decât ar fi putut să apară. La fel Magic Home.
Nu ne-am dat seama de ce e nevoie – pentru că mereu ne punem limite, de fapt suntem mai puternici decât credem
5. Iuțeala – ne așteptăm ca lucrurile să aibă rezultat imediat. Dar e nevoie de răbdare. Trebuie să ne luăm pe noi, țara, lumea așa cum sunt(em).
Oana Moraru
- Un candidat la președinția SUA le propune oamenilor să se uităm în interior, să caute în sine etc. - se nasc noi spirite
- cum gândim se transformă în visele copiilor noștri. Capacitatea lor de a visa e influențată de gândurile noastre despre asta.
- Măsura succesului e invers proporțională cu cantitatea de frică și blocaj pe care îl proiectăm fără să vrem în sistemul copiilor noștri.
- Cu toții avem de la părinților noștri teama că dincolo de noi, lumea e rea.
Există un mindset: lumea, tot ce e în jur e un atac, ferește-te, e aici ca să ne bășice, trebuie să ne luptăm cu lucrurile din jur pentru că sunt periculoase.
Sau alt mindset: lumea etc sunt resurse de viață, sunt jaloanele noastre în viață, energia care ne susține pe toți.
- Partea energetică setată în tine de încredere și curaj că există o forță bună în lume, important e să ne conectăm cu ea. Există o forță uriașă care ne susține pe toți, trebuie să îți dai voie să o simți. Altfel, ajung să vezi succesul doar ca un dat din coate prin viață.
Perioadele:
- perioada preșcolară – e fundamental să aibă la grădinița o persoană către care copilul face transfer de atașament. Nu poți lăsa copilul la o educatoare de care îi este frică. Așa nu se face transfer de atașament!
Partea senzorială și de mirare a vieții – apă, bălăceală etc, plus dezvoltare logico-matematică, inteligența lingvistică și logica matematică sunt vărful de lance al GPS-ului cu care navigăm prin viață
- învățământul primar – tot cu transfer de atașament, o învățătoare care “te arde la notă” ca să te stimuleze nu îl va face să învețe cu plăcere
nu ai voie să îl umilești public pentru o mai puțină productivitate a minții
nevoia noastră de a-i pune în competiție înainte de 12 ani vine din faptul că noi nu ne-am pus în ordine problemele, simțim nevoia de clasamente
trebuie doar cu apreciere și descriere a reușitelor, nu cu ierarhii
în intervalul claselor I-IV neatenția copiilor pe subiect de examen este 90%, există o fluctuație care se stabilizează după 24 de ani, la ieșirea din adolescență
este ok să nu avem o intelingență 100%
la 9-10 ani nu știe să-și fie păzitorul propriei minți – metacogniție, autoreflexivitate
nici noi nu o avem. Noi ne uităm la copil din afara lui, dar nu la noi înșine din afara noastră, și nici el nu se uită la el dinafara lui.
Mintea tinde să repete ceea ce îi este familiar: am hipnotizat o generație întreagă să fie neatenți. Fixează exact comportamentul nedorit – teama și stresul nostru să nu greșească, să nu se rateze.
Blândețea și optimismul – trebuie să îl exersăm
deprinderi de ordine și organizare în ceea ce fac
cunoașterea – adusă în clasă ca pe un moment de wow, de bucurie; energia cu care dai informație contează mai mult în adolescență
atunci când faci “teach for test”, învață doar pentru examen, pentru rezultat, sunt demotivați de la învățare
- ciclul gimnazial – după 12 ani
partea de wow e și mai importantă, nevoia copiilor de a dezbate, de a învăța în echipă, de a descoperi lucrurile prin experimente etc.
atunci pot învăța și pentru test, pot îngurgita cantități mari de conținut, dacă învață în rest de plăcere
copiii să onoreze munca pe care o fac
un articol - generațiile de azi, dacă nu simt recunoștința după un pahar de apă sau mâncare, nu or să facă nimic. Trebuie lăsați să simta nevoia mai întâi.
Calea spre succes vine dintr-o putere interioară care se așează din primii ani în viață, în familie.
Cercetătorii britanici spun că nu suntem deștepți în fiecare zi.
Conculzie - mesajul de azi al Oanei Moraru pentru audiență: exersați în tăcere proiecțiile luminoase și starea de optimism că dincolo de noi, părinții, mai e ceva care vine în ajutorul copiilor. Ei se realizează singuri, își fac filme despre succesul lor în viitor. Dacă îi lăsați, nu cum a zis mama și ce mi-au proiectat părinții.
Iar concluzia mea: am petrecut o dimineață de sâmbătă într-un câmp energetic special. Mulțumesc organizatorilor pentru oportunitate! :)
