Titlul articolului în limba engleză este "why seventh grade sucks". Iar cei care aveți copii în clasa a șaptea înțelegeți că acest "nașpa" nu e nici pe departe destul de cuprinzător! "It really sucks"! :)
Un articol în traducere și adaptare din limba engleză de Anca Ilie.
Gimnaziul a început foarte bine pentru fiica mea.
Fete de clasa a șaptea. Credit foto
În clasa a șasea, îi plăceau profesorii, se bucura de flexibilitatea programului şi a găsit un grup drăguț de fete cu care lua masa de prînz în fiecare zi. Se bucura de activitățile extrașcolare și se descurca minunat la școală. Viaţa era frumoasă. Începusem să mă și întreb, care e treaba cu tot tam-tam-ul legat de vîrsta asta? Școala gimnazială nu părea chiar aşa de grea.
Doar după prima săptămână din clasa a şaptea totul a început să se destrame.
Își făcea griji de faptul că nu avea ore comune cu nici una dintre prietenele ei. Avea mai multe teme. Grupul ei pentru pauza de prînz se împrăştiase şi fiecare stătea în altă parte.
Dintr-o dată, mulți dintre colegii ei se interesau de cei de sexul opus, dar și de Instagram şi filme pe Netflix de care nu auzisem nimic pînă atunci.
În a șasea zi de școală a izbucnit în lacrimi la masa din bucătărie, peste caietul cu tema la matematică.
- Ce s-a întîmplat, am întrebat cât de delicat am putut.
- Nu ştiu, suspina ea.
Am pornit spre ea, ca s-o consolez, dar copilul meu atît de dulce odinioară, atît de încrezătoare în ea, acum nu vroia asta. Și dintr-o dată, și-a luat cartea și a zbughit-o spre camera ei, fără a mai ieși până la masa de seară, când era toată numai zâmbete și totul părea din nou în regulă în lumea ei.
Credit foto
Telefonul, care era folosit în principal pentru situaţii de urgenţă în clasa a șasea, a devenit mai mult un apendice, lipit parcă de mîna ei. Speram în mod constant că și alţi părinţi controlează comportamentul copiior lor la fel ca mine - dar, după ce am văzut ce apărea pe ecranul telefonului ei, am fost convinsă că nu se întîmpla asta. Au început să apară fete rele printre textele din grupuri și am auzit de la alți părinți despre comportamente urîte din partea unor copii din clasa ei.
În plus, școala a început să i se pară copleșitoare. A devenit o adevărată provocare să poată ține pasul cu studiile, activităţile extrașcolare și agenda socială. Cu toate acestea, nu era dispusă să ne lase să o ajutăm.
Fiica mea mergea prin casă ca o bombă cu ceas.
În unele zile era o tînără efervescentă, care vroia să se joace afară sau se ghemuia pe canapea ca să vedem un film în familie. În alte zile însă, se ascundea îmbufnată în camera ei şi arunca remarci sau priviri sarcastice oricui îndrăznea să îi iasă în cale.
M-am grăbit să pun toate astea pe seama hormonilor, dar aceștia sunt departe de a fi singurul lucru care se întâmplă cu copiii la această vârstă.
Am vorbit cu o bună prietenă, care este din întîmplare medic pediatru, şi ea mi-a împărtăşit faptul că la vîrsta de 12-13 ani, copiii "nu au toate firele conectate" încă – lobul pre-frontal al creierului lor, care gestionează impulsurile nervoase, fiind responsabil cu estimarea consecinţelor şi planificare, nu este pe deplin dezvoltat.
Mai rău, clasa a şaptea este și momentul în care atât de mulţi copii încep să-și piardă propria identitate, pentru a se potrivi cu grupul lor de prieteni. Într-o vreme în care fetele se simt cel mai incomod cu propriul corp, le cresc sînii și au salturi de creștere, iar băieţii recunosc diferenţele dintre ei - tot ce-și doresc este să se amestece cu ceilalți.
Deci, ce trebuie să facă un părinte?
Credit foto
Cum să supravietuiești clasei a şaptea împreună cu copilul
Speranța moare ultima! Nu este uşor, dar atît voi părinții, cît și copilul, puteți ajunge la celălalt capăt al clasei a şaptea relativ nevătămați. Iată câteva lucruri de ținut minte:
Nu o lua personal.
- Ce s-a întîmplat, am întrebat cât de delicat am putut.
- Nu ştiu, suspina ea.
Am pornit spre ea, ca s-o consolez, dar copilul meu atît de dulce odinioară, atît de încrezătoare în ea, acum nu vroia asta. Și dintr-o dată, și-a luat cartea și a zbughit-o spre camera ei, fără a mai ieși până la masa de seară, când era toată numai zâmbete și totul părea din nou în regulă în lumea ei.
Credit foto
Telefonul, care era folosit în principal pentru situaţii de urgenţă în clasa a șasea, a devenit mai mult un apendice, lipit parcă de mîna ei. Speram în mod constant că și alţi părinţi controlează comportamentul copiior lor la fel ca mine - dar, după ce am văzut ce apărea pe ecranul telefonului ei, am fost convinsă că nu se întîmpla asta. Au început să apară fete rele printre textele din grupuri și am auzit de la alți părinți despre comportamente urîte din partea unor copii din clasa ei.
În plus, școala a început să i se pară copleșitoare. A devenit o adevărată provocare să poată ține pasul cu studiile, activităţile extrașcolare și agenda socială. Cu toate acestea, nu era dispusă să ne lase să o ajutăm.
Fiica mea mergea prin casă ca o bombă cu ceas.
În unele zile era o tînără efervescentă, care vroia să se joace afară sau se ghemuia pe canapea ca să vedem un film în familie. În alte zile însă, se ascundea îmbufnată în camera ei şi arunca remarci sau priviri sarcastice oricui îndrăznea să îi iasă în cale.
M-am grăbit să pun toate astea pe seama hormonilor, dar aceștia sunt departe de a fi singurul lucru care se întâmplă cu copiii la această vârstă.
Am vorbit cu o bună prietenă, care este din întîmplare medic pediatru, şi ea mi-a împărtăşit faptul că la vîrsta de 12-13 ani, copiii "nu au toate firele conectate" încă – lobul pre-frontal al creierului lor, care gestionează impulsurile nervoase, fiind responsabil cu estimarea consecinţelor şi planificare, nu este pe deplin dezvoltat.
Mai rău, clasa a şaptea este și momentul în care atât de mulţi copii încep să-și piardă propria identitate, pentru a se potrivi cu grupul lor de prieteni. Într-o vreme în care fetele se simt cel mai incomod cu propriul corp, le cresc sînii și au salturi de creștere, iar băieţii recunosc diferenţele dintre ei - tot ce-și doresc este să se amestece cu ceilalți.
Deci, ce trebuie să facă un părinte?
Credit foto
Cum să supravietuiești clasei a şaptea împreună cu copilul
Speranța moare ultima! Nu este uşor, dar atît voi părinții, cît și copilul, puteți ajunge la celălalt capăt al clasei a şaptea relativ nevătămați. Iată câteva lucruri de ținut minte:
Nu o lua personal.
Chiar dacă te doare atunci când fiul tău te flituiește în faţa prietenilor lui, sau cînd fiica ta aruncă cuvintele ca niște săgeţi, recunoaşte că este o reacţie la altceva, şi nu ți se adresează ție. Nu te angaja în această bătălie și nu crede că, dacă îi răspunzi cu aceeași monedă, va înțelege cum te face să te simți și se va opri. Acesta e momentul să te porți ca un adult și să întorci şi celălalt obraz.
Renunţă la control.
La început de clasa a şaptea, fiica mea m-a implorat să îi vopsesc părul albastru, dar chiar nu vroiam să fac asta. În ultima clipă i-am dat permisiunea și bucuria ei a fost enormă. Clasa a şaptea este momentul în care copiii sunt disperați să aibă și ei un simulacru de control asupra propriei identităţi. Permiţându-le să facă unele alegeri, poți da echilibru relaţiei.
Uneori trebuie să te întrebi: "De ce am spus nu?" Dacă e din cauza propriilor alegeri personale, sau dacă te îngrijorează cum se va reflecta asupra ta, poate ar fi timpul să reconsideri.
Setează limite rezonabile.
Mi-am dat seama că fiica mea își dorește mai multă autonomie, dar tot rîvnește la niște limite şi o structură clară. Am slăbit regulile în unele zone, cum ar fi, la ce filme să se uite, sau i-am dat voie să iasă în anumite locuri cu prietenii ei în mod independent, dar am păstrat limitele chiar și mai stricte atunci când era vorba de folosirea tehnologiei şi orele de somn.
Înţelegerea nivelului la care se găsește copilul tău, din punct de vedere al dezvoltării, şi ce fel de factori externi au un impact asupra comportamentului acestuia te poate ajuta să determini ce fel de reguli ar trebui să stabilești şi unde poți fi un pic mai flexibil.
Nu fi fixist.
E greu să nu te bagi mereu ca să încerci să faci totul mai bine pentru copilul tău, mai ales atunci când ştii că suferă. Uneori, trebuie să lași copiii să mai și cadă, să mai aibă și cîte un eșec, chiar dacă, ca părinte, este cel mai greu lucru de făcut. Lasă-ți fiul sau fiica să învețe din propriile greșeli, să învețe cum să-și asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni și să învețe să depășească obstacolele pe cont propriu.
Acesta este momentul cînd trebuie să dezvolte capacitatea de rezistenţă de a se ridica din nou în picioare atunci cînd viața îi doboară iar și iar. Ei vor vedea că pot rezista durerii și pierderii și suferinței. Apoi vor descoperi curajul interior de a-și asuma riscuri şi de a fae greşeli — şi ceea ce urmează după aceea. Lupta este ceea ce îi va defini şi ceea ce le va permite să crească.
Țineți minte, dacă le rezolvați problemele astăzi, unde vor ajunge mâine?
Mușcă-ți limba.
Obișnuiam să îmi biciuiesc fiica cu întrebări atunci cînd știam că e supărată, adesea oferind anecdote din trecutul meu, într-o încercare inutilă de a mă conecta cu ea. Acum, când văd că este într-o stare de spirit mai proastă, iau un pumn de biscuiți cu ciocolată, îi pun un pahar cu lapte, şi mă așez lîngă ea. Dacă vrea să vorbească, începe în cele din urmă să discute cu mine. Dacă nu, eu aştept cu răbdare următoarea ocazie.
Clasa a șaptea este dificilă, deoarece copiii sunt atât de nesiguri, iar colegii lor ies la atac hărțuiți de propriile lor răni. Copiii la această vârstă au nevoie de compasiune și empatie în termenii lor, așa cum simt ei nevoia.
Am trecut de clasa a şaptea, dar a fost nevoie de un mare efort. Și tu vei trece!
Pînă la această ultimă frază, aș fi putut scrie chiar eu acest text. Trecem fix prin clasa a șaptea - prima rundă, cu fiica cea mare. Și așteptăm cu nerăbdare să putem spune că gata, a trecut și clasa a șaptea și acum totul e muuult mai bine. :)
Puteți găsi aici articolul original în limba engleză
Renunţă la control.
La început de clasa a şaptea, fiica mea m-a implorat să îi vopsesc părul albastru, dar chiar nu vroiam să fac asta. În ultima clipă i-am dat permisiunea și bucuria ei a fost enormă. Clasa a şaptea este momentul în care copiii sunt disperați să aibă și ei un simulacru de control asupra propriei identităţi. Permiţându-le să facă unele alegeri, poți da echilibru relaţiei.
Uneori trebuie să te întrebi: "De ce am spus nu?" Dacă e din cauza propriilor alegeri personale, sau dacă te îngrijorează cum se va reflecta asupra ta, poate ar fi timpul să reconsideri.
Setează limite rezonabile.
Mi-am dat seama că fiica mea își dorește mai multă autonomie, dar tot rîvnește la niște limite şi o structură clară. Am slăbit regulile în unele zone, cum ar fi, la ce filme să se uite, sau i-am dat voie să iasă în anumite locuri cu prietenii ei în mod independent, dar am păstrat limitele chiar și mai stricte atunci când era vorba de folosirea tehnologiei şi orele de somn.
Înţelegerea nivelului la care se găsește copilul tău, din punct de vedere al dezvoltării, şi ce fel de factori externi au un impact asupra comportamentului acestuia te poate ajuta să determini ce fel de reguli ar trebui să stabilești şi unde poți fi un pic mai flexibil.
Nu fi fixist.
E greu să nu te bagi mereu ca să încerci să faci totul mai bine pentru copilul tău, mai ales atunci când ştii că suferă. Uneori, trebuie să lași copiii să mai și cadă, să mai aibă și cîte un eșec, chiar dacă, ca părinte, este cel mai greu lucru de făcut. Lasă-ți fiul sau fiica să învețe din propriile greșeli, să învețe cum să-și asume responsabilitatea pentru propriile acțiuni și să învețe să depășească obstacolele pe cont propriu.
Acesta este momentul cînd trebuie să dezvolte capacitatea de rezistenţă de a se ridica din nou în picioare atunci cînd viața îi doboară iar și iar. Ei vor vedea că pot rezista durerii și pierderii și suferinței. Apoi vor descoperi curajul interior de a-și asuma riscuri şi de a fae greşeli — şi ceea ce urmează după aceea. Lupta este ceea ce îi va defini şi ceea ce le va permite să crească.
Țineți minte, dacă le rezolvați problemele astăzi, unde vor ajunge mâine?
Mușcă-ți limba.
Obișnuiam să îmi biciuiesc fiica cu întrebări atunci cînd știam că e supărată, adesea oferind anecdote din trecutul meu, într-o încercare inutilă de a mă conecta cu ea. Acum, când văd că este într-o stare de spirit mai proastă, iau un pumn de biscuiți cu ciocolată, îi pun un pahar cu lapte, şi mă așez lîngă ea. Dacă vrea să vorbească, începe în cele din urmă să discute cu mine. Dacă nu, eu aştept cu răbdare următoarea ocazie.
Clasa a șaptea este dificilă, deoarece copiii sunt atât de nesiguri, iar colegii lor ies la atac hărțuiți de propriile lor răni. Copiii la această vârstă au nevoie de compasiune și empatie în termenii lor, așa cum simt ei nevoia.
Am trecut de clasa a şaptea, dar a fost nevoie de un mare efort. Și tu vei trece!
Pînă la această ultimă frază, aș fi putut scrie chiar eu acest text. Trecem fix prin clasa a șaptea - prima rundă, cu fiica cea mare. Și așteptăm cu nerăbdare să putem spune că gata, a trecut și clasa a șaptea și acum totul e muuult mai bine. :)
Puteți găsi aici articolul original în limba engleză
No comments:
Post a Comment
Comentarii