Social Media for Parents 2016, momentul Gaspar Gyorgy

Ultima prezentare din prima parte este şi una dintre cele mai aşteptate de mine, fiind susţinută de Gaspar Gyorgy, psiholog clinician şi psihoterapeut, preşedintele Asociaţiei de Psihoterapie.

Este a doua oară la Social Media for Parents, prima oară a venit în 2014, când a vorbit despre impactul relaţiei de cuplu în creşterea copilului. Tema lui de astăzi este: Pe tine cine te-a purtat în suflet

Şi aici, vorbeşte despre 2 concepte:
Ataşamentul
Sensul vieţii

Nu putem vorbi despre ele dacă nu ne conectăm cu copilul interior

În psihologie, ataşamentul se referă la legătura care se formează între adult şi  copil. 3 procese sunt foarte impactante: Motivaţia, Emoţia, Nevoia
Dintr-o perspectivă evoluţionistă, ataşamentul asigură supravieţuirea noastră.
Dintr-o perspectivă neuro-psihologică legătura dintre adult şi copil ajunge să influenţeze semnificativ maniera de dezvoltare a creierului.
Ataşamentul sănătos apare atunci când adultul aude nevoile copilului şi răspunde la ele. Se conectează la emoţiile copilului.

Experienţele repetate în interacţiunea adult-copil ajung să fie stocate în memoria noastră implicită şi să devină nişte aşteptări.
Sistemul de ataşament ajunge să fie corelat cu memoria implicită (ceea ce se stochează undeva chiar din perioada intrauterină, o memorie comportamentală), care nu are nicio legătură cu memoria explicită (ceea ce îţi poţi aminti şi povesti).

Studiile de specialitate arată că forma în care am învăţat să ne relaţionăm la cei din jur ne influenţează tipul de ataşament.

Ataşamentul este acel element interior care îţi spune că într-un grup de oameni trebuie sau nu să te apropii de ele. Să îţi cunoşti povestea de viaţă.
Ataşamentul este puternic corelat cu ideea de pericol.
Comportamenul de ataşament este foarte uşor de observat la copii. Dar şi noi adulţii avem această nevoie. Doar că noi am învăţat să camuflăm, să ne ascundem. La nevoie, ne apropiem de o persoană pe care o investim cu încredere şi care ne poate da un sfat, pentru care să simt că eu contez...
Dar copiii nu pot alege ataşamentul (pe cine investesc cu încredere).

Psihologii folosesc 4 cuvinte legate de ataşament: ataşament sigur, nesigur, ambivalent sau dezorganizat
De ani de zile oamenii de ştiinţă încearcă să definească tiparul de ataşament.
De exemplu, tiparul de ataşament pe care îl au românii nu este acelaşi ca cel pe care îl au popoarele din Africa.

Ataşament sigur: disponibilitate emoţională, receptivitate, sensibilitate
Părinţi care sunt atenţi la nevoile copilului, nu sunt distraşi de propriile lor răni emoţionale. Nu e vorba de învăţare cognitivă, pragmatică, ci de ceea ce simţim în tot corpul nostru.

Ataşament evitant: indisponibilitate afectivă, insensibilitate, distanţă emoţională

Ataşament ambivalent: disponibilitate în mod aleatoriu, ambivalenţă, inruziune
Părinţii sunt copleşiţi de propria anxietate, înlăuntrul lor se întâmplă o furtună emoţională, căreia nu ştiu să-i facă faţă.

Ataşament dezorganizat: înspăimîntător, înspăimântat, derutant, alarmant
Copii crescuţi în familii cu foarte multe forme de abuz, copii crescuţi în familiile adulţilor dependenţi de substanţe, copii traumatizaţi.

Mai e un aspect foarte important: ataşamentul e una din puţinele dimensiuni umane care nu e influenţată de moştenirea genetică.

Cel mai important factor legat de ataşament nu e experienţa părinţilor, ci percepţia asupra acestei experienţe, sensul pe care îl dăm experienţelor respective, felul în care ne integrăm povestea de viaţă.

Comportamentele esenţiale ale unui ataşament sănătos:
-         curiozitatea
-         deschiderea
-         acceptarea
Aceleaşi sunt şi comportamentele esenţiale ale iubirii.
Dacă sunt sau nu auzit etc. Înseamnă că acea persoană mă poartă în suflet.


(asta foarte pe scurt, căci tot ce spune Gaspar este plin de semnificaţii, este un conţinut dens, dar frumos şi bine structurat)

Comments