Marţi am câştigat un premiu: am câştigat la tombolă un CD cu
"Jocuri de jucat în trafic" - aşa că acum am cu ce să-mi umplu momentele luuungi petrecute în maşină spre şi de la şcoală, spre şi de la înot, spre şi de la pictură.. şi alte drumuri pe care le mai facem, eu şi copiii, prin frumosul trafic de Bucureşti!
CD-ul este realizat de Zurli şi Mirela Retegan şi mi-a fost oferit de
Mămica Urbană şi
Secom România - mulțumesc!
 |
| Maratonul de sănătate Secom marţi, 5 aprilie, 2016, la Humanitas Cişmigiu |
Tombola a încheiat întâlnirea cu nr. 3 din cadrul
Maratonului de sănătate SECOM, întâlnire care a avut ca temă
"Influenţa media asupra dezvoltării neurocognitive a copilului". Doamna doctor
Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrică la spitalul Victor Gomoiu ne-a explicat celor prezenţi cum influenţează media sistemul nervos şi cognitiv al copilului, cum se manifestă caracterul hipnotic al media, ce este pasivitatea mentală dată de media, despre dependenţa de jocuri video, Internet, televizor - asta ca să vă spun foarte pe scurt cu ce mi-am petrecut seara de marţi.
Mai în detaliu, am să citez din notiţele mele de la întâlnire şi din prezentarea doamnei doctor. Dar am zis să încep aşa, mai soft, să vă pregătesc... să nu vă spun din prima că trebuie să închideţi televizorul şi să îi luaţi copilului tableta din mână!! :)
 |
| Dr Raluca Teleanu, medic primar neurologie pediatrică la spitalul Victor Gomoiu |
Doamna doctor Raluca Teleanu spunea că
privitul la televizor dă naştere unei atitudini mentale pasive, şi că televizorul hipnotizează. Privind la televizor, se produc deficienţe în ceea ce priveşte gândirea logică şi analitică, în vorbire, în construirea frazei, în scris şi citit.
Privitul la televizor versus citit: televiunea anulează satisfacţia pe care o produce lectura, înlocuind-o cu plăcerea facilă a televizorului. Acesta inhibă dezvoltarea abilităţilor.
Cam 70% din cazurile de întârziere de limbaj vin din privitul la televizor. Iar acei copii "autism-like" sunt "de-autizaţi" în aproximativ o lună dacă în acea casă se renuţă cu totul la televizor. Părinţii sunt cei mai buni pedagogi în învăţarea limbii.
Potrivit doamnei Teleanu, problema nu e privitul la TV, în sine. Ci cât timp petrec unii copii în faţa televizorului (căci sunt unii care stau ore în şir, mănâncă cu televizorul, se culcă cu televizorul, sau le serveşte ca fundal pentru orice activitate, afectându-i şi aşa!) Însă un film de 30 de minute, de exemplu, pe un canal gen National Geographic poate fi chiar benefic - mai ales dacă avem un copil vizual (care învaţă mai bine prin simţul văzului).
Studiile arată că până la vârsta de 3 ani, copiii nu trebuie să privească la nici un ecran, de nici un fel, nici televizor, nici tabletă, nici calculator etc. Nici măcar la acele filmuleţe gen Baby Einstein
(paranteză: aici, fără studii însă, eu personal am o reţinere, pentru că la noi cel puţin, Baby Einstein a mers bine. Câte un singur film de 30 de minute, după vârsta de 3 ani, aceste filme erau în mare vogă în 2006-2007. Rezultatul pe care îl văd acum este o percepţie foarte fină a limbii engleze)
Cât timp să se uite la televizor? Recomandarea medicului neurolog este de maxim o oră, urmată de pauze în care să ne luăm ochii de la TV, să facem altceva, în "lumea reală", creierul să poată intra în altă stare de funcţionare. E greu să re-aduci copilul în starea de funcționare la fel cu a ta, care nu te-ai uitat la TV, dacă el a văzut 50 de personaje în ultimele 10 minute (şi e greu să îl menţii ne-plictisit de "viaţa lentă din jur")
O altă sugestie a medicului ar fi ca părinţii să privească la TV împreună cu copiii, să comenteze împreună cele văzute, să se mai conecteze. mai fac o mică pauză de popcorn... Şi în felul acesta se reduce mult impactul negativ asupra creierelor celor mici.
Problemele de atenţie: Dr Raluca Teleanu crede că sindromul ADHD este supralicitat; greşim că nu ne interesează contextul de viaţă al copiilor, ci ne grăbim să îi tratăm de probleme, în loc să oferim timpul nostru, conectare, atenţie...
Despre efectele
jocurilor video - există jocuri video care stimulează dezvoltarea cerebrală. În plus, fără jocuri, copiii sunt lăsaţi în afara discuţiilor cu colegii, de exemplu. Aşa că una din concluziile doamnei doctor este că toate problemele noastre vin din exces, nu din faptul că dispozitivele electronice (televizor, jocuri video etc) sunt prezente în viaţa noastră. Există mai multe argumente pro jocuri video decât contra, cu condiţia ca tu, părintele, să deţii controlul şi să te documentezi în privinţa jocurilor; sunt oricând de preferat jocurile de strategie - care se ştie că au multe beneficii asupra dezvoltării neurologice a copiilor - şi sunt de evitat jocurile violente.
Vorbind despre
dependenţa de Internet, dr Raluca Teleanu subliniază că aceasta este o problemă nu numai pentru copii, dar şi pentru adulţi, din cauza accesului uşor, stimulării, anonimatului şi pierderii noţiunii timpului.
Creierul prezintă o mare
plasticitate; conexiunile dintre neuroni se formează în timp, însă cele mai multe se formează până la 3 ani. Experienţa creează conexiuni, iar repetarea lor duce la învăţare, la stabilizare.
În încheiere, Dr Raluca Teleanu a subliniat faptul că ceea ce pe vremuri era un lucru rar - un copil cu un IQ 120 - a ajuns acum un lucru oarecum obişnuit, abia IQ-uri de peste 150 mai miră acum. Ce este însă necesar să facem noi, ca părinţi, este să educăm copiilor inteligenţa emoţională. Un copil cu un IQ mai mic, dar cu o mare inteligenţă emoţională poate avea mai mult succes, poate reuşi mai mult decât unul cu un IQ mare, şi inteligenţă emoţională nedezvoltată.
Pe de altă parte, Dr Teleanu mai spune că nu trebuie să ne comparăm copiii cu noi, când eram mici, pentru că ei vin cu alt "soft" integrat, cu alt bagaj informaţional.
Cum faci să convingi copilul că o oră de program TV, ales de tine, părinte, este suficient? Cum îl determini să oprească tableta sau jocurile video când tu simţi că se instalează dependenţa de ele? Ai încredere în el şi îi explici, pas cu pas, cum funcţionează creierul şi cum îl afectează tot ce înseamnă "electronice" dezvoltarea neuronală. În plus, ca şi cu orice altceva, oferă-i alternativa ieşitului la aer, a sportului, a timpului petrecut împreună... a lucrurilor sănătoase.
Şi încă o dată, părerea specialistului: nu "electronicele" în sine strică creierul copiilor, ci mulţimea lor şi mult timp petrecut la TV, calculator, tabletă, excesul strică!
 |
| Eu, în publicul fascinat de cele spuse de Dr Raluca Teleanu |
sursa foto: Pagina de Facebook SECOM
