Cărțile copiilor, de ziua lor, la Bookfest

Editura Cartea Copiilor îşi așteaptă cu drag cititorii și prietenii la Salonul Internaţional de Carte Bookfest, ediţia a XIV-a (29 mai - 2 iunie), în pavilionul B2 al Romexpo. Editura va avea peste 100 de titluri disponibile la standul său, ce vor beneficia de reduceri de 25-30%.

Printre noutățile absolute ale editurii pe care cititorii le vor descoperi la Bookfest 2019 se numără:

• „Jurnalul din cutiile de chibrituri”, de Paul Fleischman, cu ilustraţii de Bagram Ibatoulline: Aflată în vizită la străbunicul ei, o fetiță găsește o colecție neobișnuită de cutii de chibrituri. În fiecare cutie se află o amintire și o poveste: un sâmbure de măslină, o agrafă, un bilet la meci, câteva litere de plumb folosite pe vremuri în tipografii și multe alte lucruri pe care străbunicul le-a adunat încă de când era copil pentru a nu-și uita satul sărac din Italia unde s-a născut, călătoria cu familia spre America și anii de greutăți și lipsuri trăiți ca imigrant. Mai multe detalii aici.

• „Plimbarea domnului Pleaşcă”, de John Burningham: Domnul Pleașcă pleacă la plimbare cu barca și toată lumea vrea să vină cu el. Nu e prea mult loc, dar dacă pasagerii sunt înțelegători, va fi o plimbare frumoasă și liniștită pe râu. Dar... dacă nu?



• „Vesta şoricelului”, de Yoshio Nakae, cu ilustraţii de Noriko Ueno: Un șoricel are o vestă nouă, tricotată de mama lui. E roșie și îi stă foarte bine cu ea. Atât de bine, încât vor și alții s-o probeze: rața, maimuța, foca, leul, antilopa, chiar și elefantul. S-o probeze, de ce nu? Ce s-ar putea întâmpla?

• „Superiepure”, de Stephanie Blake: A fost odată un Superiepure. Când mama îi spunea: „Ce-ai de gând să faci azi, iepurașul meu?” el răspundea: „Mami, zău așa, eu nu sunt un iepuraș. Sunt Superiepure! Superiepurii prind bandiți, doar știi foarte bine!”. Dar până și Superiepure are nevoie uneori de mămica lui. Mai multe detalii aici.

Cartea Copiilor va prezenta la standul său şi celelalte noutăţi ale primăverii: 

„Chemarea mărilor” de Ali Mitgutsch, 

„Ăsta e al meu” de Michen Van Zeveren, 

„O casă mai mică decât o cutie” de Julia Donaldson, cu ilustraţii de Axel Scheffler, şi 

„Ghici cât de mult te iubesc” de Sam McBratney, cu ilustraţii de Anita Jeram, într-o nouă ediţie cartonată integral.

În standul său, editura Cartea Copiilor va organiza trei sesiuni de lectură, însoţite de ateliere creative, realizate de Brandi Bates, fondatoarea Citim Împreună România:

Sâmbătă, 1 iunie, la ora 12:00 – citim împreună din cărţile „Plimbarea domnului Pleaşcă” şi „Vesta şoricelului”;
Sâmbătă, 1 iunie, la ora 15:00 – citim împreună din cartea „Jurnalul din cutiile de chibrituri”;
Duminică, 2 iunie, la ora 10:00 – citim împreună din cartea „Plimbarea domnului Pleaşcă”.

Vizitatorii standului Cartea Copiilor vor putea participa şi la o tombolă, unde vor avea șansa de a câștiga unul dintre cele cinci premii a câte trei cărți la alegere, expediate gratuit de editură la sfârșitul târgului.

Anul acesta, invitatul de onoare al Bookfest este Marea Britanie. Literatura britanică este reprezentată din plin şi la standul editurii Cartea Copiilor, prin cărţile unor autori emblematici precum Julia Donaldson, John Burningham, Michael Rosen, Marin Waddell, Sam McBratney sau Jill Murphy.

Intrarea la Bookfest este liberă.

Chemarea mărilor - sau istoria navigației pentru copii

Editura Cartea Copiilor lansează „Chemarea mărilor”, semnată de scriitorul şi ilustratorul german Ali Mitgutsch. Cartea, apărută iniţial în Germania în anul 1977, ne poartă prin povestea fascinantă a navigației și ne invită să descoperim lumea, așa cum au visat, acum zeci de mii de ani, primii îndrăzneți care s-au aventurat pe ape. Noua apariţie se remarcă prin abundenţa de informații istorice bine documentate, planșe pline de culoare și detalii minuţios pictate şi, nu în ultimul rând, prin mult umor - informează Editura Cartea Copiilor.

Oamenii au fost dintotdeauna fascinați de ape şi au început să străbată râurile și fluviile, mările și oceanele ce se întindeau înaintea lor. În plus, apele au reprezentat mereu o sursă de hrană, dar și importante căi comerciale. Ambarcațiunile au evoluat de la simpli bușteni la corăbii cu pânze și vapoare cu aburi, iar astăzi există adevărate orașe plutitoare care transportă sute de containere de marfă, cantități imense de petrol sau mii de turiști. 

Noua carte are 48 de pagini şi se împarte în mai multe capitole: 

Cele mai vechi forme de bărci

• Povestea lui Ulise

 • Corăbiile vikingilor 

• Marile descoperiri geografice 

• Monștri marini 

• Corsari și pirați 

• Viața marinarilor 

• În primejdie pe mare 

• Tipuri de nave 

• Scufundarea 

• Navigația pe râuri.


Ali Mitgutsch (n. 1935, München) este ilustrator, sculptor, grafician și pictor. A început să ilustreze cărți pentru copii încă de tânăr, remarcându-se mai ales prin albume de format mare, cu ilustrații foarte detaliate și cu foarte puțin text. La această minunată carte despre istoria navigației a colaborat cu Deutsches Museum din München.

Cartea „Chemarea mărilor” este recomandată copiilor între 6 şi 12 ani și este disponibilă pe site-ul editurii Cartea Copiilor (www.carteacopiilor.ro). La toate comenzile online realizate pe site, indiferent de valoare sau de cantitate, Cartea Copiilor oferă de fiecare dată o carte cadou. În această perioadă, cartea cadou este „Fabule”, o antologie ilustrată de fabule clasice româneşti.

Ăsta e al meu, dar cartea poate fi și a ta

Editura Cartea Copiilor şi Citim Împreună România organizează joi, 21 martie, ora 18:30, la librăria Kyralina (str. Biserica Amzei nr. 10, Bucureşti), o seară de lectură în limbile română şi franceză, pentru a marca lansarea cărţii „Ăsta e al meu!”. Aceasta este prima apariţie editorială a autorului şi ilustratorului belgian Michel Van Zeveren în limba română. În cadrul acestui eveniment, Michel Van Zeveren va citi împreună cu cei mici şi va răspunde la întrebările lor, iar lectura va fi urmată de o sesiune de autografe. 

„Îmi plac poveștile care curg firesc, simplu, dintr-o idee clară, care parcă numai atât a așteptat, să vină cineva și să-i dea viață și culoare într-o carte”, mărturiseşte Michel Van Zeveren.

Cum interacționăm cu ceilalți? Cum ne punem în acord dorințele noastre cu ale altora? În junglă, un brotac dă peste un ou. Dar și șarpele vrea oul, și vulturul, și varanul… Intră în scenă şi elefantul, care pune paie pe foc. Ce se va întâmpla cu oul până la urmă?

„Ăsta e al meu!” este o carte care „riscă” să fie citită împreună cu copiii la nesfârșit, pentru că aceștia se vor bucura de fiecare dată, la fel de tare, de finalul ei amuzant. Iar părinții vor recunoaște întâmplarea din carte dintr-o privire pentru că o văd petrecându-se zilnic în nenumărate și uneori neașteptate forme.

Michel Van Zeveren (n. 1970, Gent, Belgia) a urmat cursurile École de Recherche Graphique, studiind filmul de animaţie şi dorind să meargă pe urmele lui Walt Disney. Însă acolo descoperă plăcerea de a scrie și ilustra povești, fapt ce îl determină să se consacre literaturii pentru copii. A scris şi a ilustrat peste 30 de cărţi, devenind unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți autori de cărți pentru copii din spațiul literaturii de limbă franceză.

Cartea „Ăsta e al meu!” este recomandată copiilor între 2 şi 5 ani și este disponibilă pe site-ul editurii Cartea Copiilor (www.carteacopiilor.ro). La toate comenzile online realizate pe site, indiferent de valoare sau de cantitate, Cartea Copiilor oferă de fiecare dată o carte cadou. În această perioadă, cartea cadou este „Fabule”, o antologie ilustrată de fabule clasice româneşti.

Editura Corint lansează Clinica Mayo. Cancerul mamar

Nu știu voi cum sunteți, dar eu tot aud în jurul meu în ultima vreme de femei, mame, bunici, atinse rând pe rând de flagelul acesta care se numește cancerul mamar. Din fericire, toate doamnele despre care va spun sunt în viață, în putere acum, chiar după ce au trecut prin intervenții chirurgicale și terapii dureroase și costisitoare. Depistat la timp, cancerul lor a fost vindecat. Dar niciodată nu e prea devreme pentru niciuna dintre noi să aflăm mai multe despre această boală.

Editura Corint lansează vineri, 1 februarie 2019, la ora 14.00, cartea Clinica Mayo. Cancerul mamar, cu sprijinul Institutului Sânului din București. Evenimentul se va desfășura la Spitalului Monza din București, etaj 2, Aula 2. Iată ce anunța organizatorii:

Vom discuta deschis despre prevenția, depistarea și tratarea cancerului mamar alături de fondatorul Institutului Sânului, dr. Gabriel Cristian Viișoreanu și de invitații-surpriză care au acceptat invitația de a ne împărtăși din experiențele lor.

Cartea reprezintă un suport informativ pentru toate femeile din România din care puteți afla:
• ce este cancerul mamar și cum poate fi depistat încă din fazele incipiente;
• care sunt cele mai noi descoperiri în domeniul oncologiei;
• dacă dumneavoastră sau alte persoane din familia dumneavoastră sunteți în pericol să vă îmbolnăviți de această boală, în funcție de moștenirea genetică, de istoricul medical al familiei și de alți factori de risc;
• ce este biopsia și cum trebuie interpretate rezultatele acesteia;
• care sunt tratamentele disponibile în prezent;
• ce pași trebuie să urmeze pacienta și cei apropiați ei pentru a face față bolii cu optimism și curaj.

Clinica Mayo este o instituție nonprofit cu sediul în Statele Unite ale Americii. Datorită grijii pentru pacienți, experienței medicilor și cercetătorilor specializați în toate domeniile medicale, echipamentelor inovatoare și muncii în echipă, se află în topul celor mai renumite clinici din lume.

Institutul Sânului este centrul medical integrat, specializat în prevenția, diagnosticarea și tratarea patologiei mamare. Echipa multidisciplinară specializată în tratamentul patologiei mamare, asistată de tehnologia de ultimă generație în domeniul imagisticii și al intervențiilor chirurgicale, asigură o gamă completă de investigații diagnostice și opțiuni terapeutice la cele mai înalte standarde, personalizate în funcție de fiecare caz.

„Sper ca această carte să reprezinte un ghid util și complet de informare despre ce înseamnă cancerul de sân, care sunt riscurile sale, metodele de diagnosticare și de tratare existente și să le ofere tuturor doamnelor îndrumări practice pentru prevenirea acestei afecțiuni și pentru protejarea sănătății mamare.” Dr. Gabriel Cristian Viișoreanu, fondatorul Institutului Sânului din București

Participarea la eveniment se face pe baza înscrierii pe mail, la adresa flori.mihalache@edituracorint.ro. 

Dictatura prin ochi de copil. O nouă carte la Editura Corint Junior

Editura Corint Junior lansează miercuri, 30 ianuarie, romanul pentru copii Friedrich, marele detectiv de Philip Kerr, apărut în colecția Smart Age. 

Friedrich, marele detectiv este povestea unui copil din Germania anului 1933, martorul ascensiunii la putere a partidului nazist, care acaparează încetul cu încetul și fără a întâmpina vreo urmă serioasă de împotrivire școlile și universitățile, viața artistică și culturală, presa scrisă și, de fapt, întreaga societate germană. Friedrich, care are 13 ani în 1933, visează să devină detectiv. Este un personaj irezistibil: are cultură generală, spirit de observație, o minte ascuțită și pătrunzătoare. Este tot atât de inocent precum eroul cărții sale preferate scrise de Erich Kästner, Emil și detectivii, dar, din cauza nazismului, Friedrich este silit să aleagă între a-și vedea visul împlinit și a-și păstra libertatea individuală. Lumea lui Friedrich, și nu doar a lui, în care prietenia, loialitatea și curajul sunt valorile esențiale, începe să se destrame, îndreptându-se către un cumplit deznodământ. 

Philip Kerr (1956–2018) este celebru atât pentru romanele sale polițiste avândul ca erou pe detectivul german Bernie Gunther, a căror acțiune este plasată în Berlinul interbelic, cât și pentru seria de romane fantasy pentru copii și adolescenți, Copiii lămpii fermecate, care a fost publicată în România de Editura Corint.

Colecția Smart Age, dedicată copiilor cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani, cuprinde romane care abordează teme și subiecte importante pentru formarea tinerilor cititori. 

Cît de creativă (mai) este educația?

Pe Ken Robinson îl știți poate din aparițiile sale la TED pe teme de educație, dintre care cea intitulată “Do SchoolKill Creativity?” a depășit 16 milioane de vizualizări pe Youtube! Numai eu am văzut filmarea aceea de cel puțin cinci ori, și mereu aflu lucruri noi.

De curînd am terminat de citit și cartea lui, “O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației”, apărută în 2011, la editura Publica, în traducerea Doinei Mihaela Brăgaru. Este vorba, după cum aflăm din introducerea autorului, despre o a doua ediție, revizuită și actualizată.

“sneak preview”

“Toţi oamenii sunt înzestraţi prin naştere cu talente naturale, doar că puţini sunt aceia care şi le descoperă, şi chiar mai puţini sunt cei care le dezvoltă în mod corespunzător. Ironia este că unul dintre principalele motive ale acestei masive irosiri de talent îl constituie chiar procesul menit să îl dezvolte, anume educaţia”.

“Irosirea talentului poate să nu fie deliberată, dar este sistematică. Şi este sistematică pentru că învățămîntul de stat este un sistem, iar acest sistem se bazează pe presupuneri adînc înrădăcinate, care şi-au pierdut valabilitatea în timp. (...) Sistemele de învăţămînt public s-au dezvoltat, în primul rînd, pentru a satisface cerinţele Revoluţiei Industriale şi, în multe feluri, ele reflectă principiile producţiei industriale: liniaritate, conformitate şi standardizare. Unul dintre motivele pentru care ele nu mai funcţionează în prezent este acela că viaţa reală este dinamică, adaptabilă şi diversă”.
Istorie

Autorul structurează lucrarea în zece capitole, fiecare dintre ele avînd mai multe părți. Ca să ajungem la creativitatea în educație, Ken Robinson o ia pe departe. Astfel, găsim o istorie a lumii, apoi a revoluțiilor industriale, care au determinat apariția învățamîntului de masă, și aici este o trecere în revistă a motivelor pentru care s-a trecut de la învățămîntul pentru cei aleși, la cel pentru toți… Dăm de creativitate în leadership, și creativitate în educație.

Contrar așteptărilor, nu aici, în capitolul dedicat educației, găsim ce e mai valoros din scrierea lui Ken Robinson despre creativitate și educație, sau amîndouă, corelate. Ci tot textul de pînă aici dă măsura spiritului enciclopedic al autorului, pe de o parte, precum și ne oferă insight-uri în acest domeniu controversat al creativității în educație. Înțelegem astfel lucrurile, puse în perspectivă.

Discursul autorului este de-a dreptul exhaustiv atunci cînd vorbește despre industrie, istorie, oameni de geniu și configurarea viitorului, în trecut și în prezent (capitolele 1-2). Televiziunea, tiparul, transportul, Internetul, forța ideilor… se succed toate (și multe altele), iar totul este logic explica, are sens, vedem lucrurile, prezentul, într-o lumină clară acum.

În capitolul al treilea, numit “Care e problema cu educația?”, Robinson povestește despre sisteme de educație de la origini pînă în prezent, alternative educaționale, etc. De exemplu, el spune că, din păcate, contrar așteptărilor (și ale noastre, în secolul XXI), “Educația nu este, și nici nu a fost vreodată, un proces imparțial de dezvoltare a capacităților naturale ale oamenilor. Sistemele de educație în masă sunt construite pe doi piloni. Primul este cel economic: sistemele educaționale au fost modelate pe baza presupunerilor specifice privind piața muncii, iar în prezent, multe dintre acestea sunt depășite.” (paranteză: nu-i așa că vă sună cunoscut?). “Al doilea este cel intelectual: sistemele educaționale au fost, de asemenea, modelate pe baza ideilor specifice privind inteligența academică, fără să se țină seama și de alte abilități, la fel de importante, în special de creativitate și inovație” (din nou paranteză, din nou, vă sună cunoscut, nu?)

Rolurile educației

Ar mai fi de subliniat aici și ceea ce numește autorul și tratează într-un subcapitol cu acest titlu, “Rolurile educației”: Educația are trei roluri importante: unul personal, unul cultural și unul economic. Se pot spune foarte multe despre toate aceste roluri, dar (…) în trei declarații esențiale de intenție” ar fi așa:
- Rolul individualist: să dezvolte talentele și sensiblitățile individuale.
- Rolul cultural: să ofere o înțelegere profundă a lumii.
- Rolul economic: să ofere abilitățile necesare pentru ca individul să-și poată cîștiga existența și să fie productiv din punct de vedere economic.

Capitolul al patrulea este dedicat iluziei academice, iar Ken Robinson își exprimă părerea că sistemele de măsurare a minții sunt incomplete și imperfecte. Vorbește de Mensa, IQ și altele.

Creierul

Capitolul cinci se ocupă de un alt domeniu intens pomenit în ultima vreme: mintea umană, creierul.
Vorbind despre creier, autorul spune:

“Emisferele creierului au funcţii complet diferite, dar complementare. Partea stîngă a creierului este implicată în proceduri logice, incluzînd limbajul şi matematica; partea dreaptă a creierului era implicată în operaţii de ansamblu, precum recunoaşterea chipurilor şi orientarea în spaţiu.
..a-i educa pe oameni în întregime prin activităţi din programa şcolară centrate pe partea stîngă a creierului este ca şi cum ai antrena pe cineva pentru o cursă, exersînd doar un singur picior şi lăsînd să se atrofieze muşchii celuilalt picior.
Mulţi oameni sunt abătuţi în viaţă de la drumul lor firesc de către un sistem de educaţie preocupat de inteligenţa academică şi de ierarhizarea disciplinelor. Acest lucru se poate observa în distincţia dintre programul academic şi programul vocaţional şi în ideea că munca practică sau comerţul au o valoare mai scăzută decît gradul academic. Şi totuşi, capacitatea de a construi clădiri, de a repara o casă, de a instala conducte, de a le face să funcţioneze, de a oferi servicii practice sunt genul de lucruri cu care mulţi oameni rezonează şi toate aceste capacităţi sunt fundamentale pentru vitalitatea şi sustenabilitatea vieţii omeneşti. La modul propriu, cîteodată.”
Ken Robinson ne amintește că, “Pe măsură ce copiii cresc, creierele lor sunt personalizate în funcţie de utilizările la care sunt supuse sau nu (…) Plasticitatea creierului este evidentă în utilizarea limbajului”, spune autorul. El explică aici, cu detalii științifice chiar, procesul de învățare a limbilor străine la copii.

Creativitate și EQ

Capitolul șase este numit “A fi creativ”, iar autorul vorbește despre imaginație, creativitate, inovație, minte creativă, procesul de creație, valoarea, realizarea conexiunilor, libertate și control, încheind cu concluzia aceasta: “Creativitatea este o activitate specific umană și reprezintă constant o alternativă a modului de a vedea, de a gîndi și de a acționa”.




Dar dincolo de creativitate, pentru Robinson este important și ceea ce tratează în capitolul șapte: “Să fim mai sensibili”. Autorul spune că “În ultimii ani, s-a manifestat o mișcare din ce în ce mai amplă în ceea ce astăzi se numește psihologie pozitivă și, în particular, în studii privind fericirea. De asemenea, a fost recunoscuta importanța a ceea ce Daniel Goleman a numit inteligență emoțională sau EQ. Inteligența emoțională presupune o gamă largă de abilități personale și interpersonale: capacitatea de a fi în stare să-ți înțelegi și să-ți exprimi sentimentele; de a putea să lucrezi în echipă; de a comunica concis și de a fi un ascultător empatic; și de a răspunde în mod pozitiv și sensibil unor situații noi.”

La nivelul educației, ce ne interesează pe noi mai mult, Robinson scrie că “Goleman a prezentat rezultatul unui sondaj de opinie care i-a vizat pe profesori şi pe elevi şi care a arătat că "se manifestă o tendinţă la nivel global în rîndul generaţiei actuale de copii de a fi mai dezechilibraţi din punct de vedere emoţional faţă de generaţia anterioară: mai însinguraţi şi depresivi, mai furioşi şi indisciplinaţi, mai nervoşi şi îngrijoraţi, mai impulsivi şi agresivi" (studiul Mental Health Foundation, 1999) Oamenii din întreaga lume, spune el, se confruntă cu acelaşi gen de probleme.”
Știu că insist cam mult pe capitolul acesta, dar mi se pare foarte utilă și explicația dată de Ken Robinson mai departe. Pentru că, vrem sau nu, lucrurile astea se întîmplă și la noi:

“Există mulți factori care trebuie luați în seamă. Mai ales în economiile dezvoltate, familia de tip tradițional este pe cale de dispariție rapidă. Puțini adulți se mai căsătoresc, iar dintre cei care o fac, un număr foarte ridicat ajung să divorțeze. Părinții moderni, adesea, muncesc amîndoi și au puțin timp la dispoziție pentru a se dedicat copiilor. Indiferent de ceea ce se întîmplă în familiile lor, majoritatea copiilor de azi își petrec mare parte a timpului în fața computerelor mai degrabă decît să se joace cu alți copii. Temerea părinților față de criminalitate contribuie și ea la faptul că multora dintre copii nu li se permite să se joace afară și astfel, potrivit lui Goleman, ei ratează “acele jocuri care, odată, erau obișnuite pe străzi și care ofereau copiilor tot felul de abilități, precum capacitatea de a-și controla furia sau de a rezolva conflicte”.”
Capitolul “Nu sunteți singuri” se ocupă de concepte precum forța ideilor, cultură și creativitate, teorie și ideologie etc., iar capitolul nouă, numit “A fi un lider creativ”, ne plimbă prin cultura inovației, rolurile și principiile unui leadership creativ etc.

Sir Ken Robinson

Educație și creativitate

Capitolul final, “Să învățăm să fim creativi”, este despre transformarea educației. Am ajuns la ce ne doare cel mai tare și unde autorul apasă cele mai critice butoane. Ken Robinson spune la un moment dat aici: “Esenţa educaţiei este relaţia dintre profesori şi elevi. Dacă elevii nu învaţă, nu mai există educaţie. În multe sisteme educaționale, calitatea acestei relaţii a fost afectată de agenda politică, de termenii şi de condiţiile de angajare, de standarde naţionale şi de stat, şi aşa mai departe. În mijlocul acestor interese, adevăratele nevoi ale elevilor pot fi uşor date la o parte, şi chiar aşa se şi întîmplă. Acesta este unul dintre motivele pentru care atît de mulţi elevi ababdonează sistemul. Ei simt exact ceea ce se întîmplă, anume că sistemul ca întreg nu îi mai are pe ei în vedere”.
Orarul

Găsim aici, de asemenea, multe povești, din multe sisteme educaționale. Partea în care povestește despre orar este, de asemenea, extrem de interesantă. Autorul spune: “Orarul sau programul este un instrument de management pentru organizarea folosirii timpului și a resurselor. În teorie, scopul orarului este să faciliteze învățarea. În practică, însă, poate avea un efect contrar. Rigiditatea celor mai multe orare poate influența întreaga cultură a școlii. În loc ca flexibilitatea orarului să satisfacă nevoile actului de predare și învățare, elevii și profesorii par mai degrabă să funcționeze pe durata unei zile ca duă mersul trenurilor. Lecțiile se desfășoară în aceleași unități de timp, indiferent de activitatem în modele care se repetă săptămînă de săptămînă. Procese diferite necesită perioade de timp diferite. Predarea unei limbi străine s-ar realiza cel mai bine în reprize scurte, dar dese, pe cînd pentru proiectele științifice sau de artă trebuie alocat un timp mai mare. Orarul ar trebui să țină seama de astfel de diferențe. Un alt motiv pentru care orarul ar trebui să fie regîndit este acela că nivelul energetic al elevilor variază în funcție de perioadele zilei.”

Adolescenții și școala

Și aici, Ken Robinson explică o teorie pe care am auzit-o recent și la noi – dar firește, nepusă în practică nicăieri, după știrea mea: aceea a ritmului circadian.

“Există unele dovezi că ritmul circadian al adolescenților este diferit fața de acela al adulților. (…) activitatea cerebrală a adolescenților se desfășoară cu două ore în urma celei a adulților. Ceasul biologic al tinerilor se poate schimba pe măsură ce începe adolescența. Adolescenții se trezesc tîrziu nu pentru că sunt leneși, ci pentru ca așa sunt programați biologic.” Există studii care arată “că trezirea continuă dimineața creează “adolescenți zombi” și că permisiunea ca adolescenții să înceapă cursurile la ora 11 a.m. ar avea un impact profund asupra procesului de învățare (…) Dacă îi privăm pe adolescenți de somnul de dimineață, aceasta le poate afecta sănătatea fizică și mentală, dar și educația. (…) Adolescenții care se trezesc dimineața înregistrează modificări bruște ale stării de spirit și o irascibilitate crescută. De asemenea, aceasta poate contribui la apariția depresiei, luarea în greutate și la scăderea imunității. (…) Acest fenomen îi afectează pe toți adolescenții, începînd de la vîrsta de unsprezece ani și pînă în anii petrecuți la universitate și mai încolo. Cercetarea noastră arată că trebuie să ținem seama de modul în care sunt construiți adolescenții și să găsim o soluție în acest sens”.

Profesorii

Despre meseria de profesor și predarea creativă, Ken Robinson spune, atingînd involuntar încă un punct dureros pentru noi, că “Meseria de profesor este o profesie creativă. Unul dintre motivele pentru care şcolile eşuează şi sistemul se poticneşte este că dascălii, ca şi elevii, nu sunt implicaţi. Există profesori care nu sunt interesaţi de ceea ce predau, sau nu au talent pedagogic, şi ar trebui să aibă o altă profesie care să îi împlinească. Aceasta nu îi transformă în oameni răi, doar că nu îi interesează problemele elevilor, iar aceştia merită mai mult. Pe de altă parte, există şi mulţi profesori buni, al căror instinct creativ este frînat de educaţia standardizată şi, în consecinţă, eficienţa lor este diminuată. O cultură creativă în şcoli depinde de reenergizarea capacității creative a profesorilor.”
“Sarcina educaţiei nu este aceea de a preda materii, ci de a preda elevilor. Nicio şcoală nu este mai bună profesorii săi. Dacă ne gîndim la vremea cînd eram la şcoală, de cine ne amintim? De colegi şi mai ales de profesori: unii care s-au apropiat de noi, alţii care s-au îndepărtat de noi; unii care ne-au ajutat să construim, alţii care au dărîmat. Într-un anumit context, o simplă remarcă a unui profesor sau chiar risicarea unei sprîncene ori a tonului vocii te puteau determina să apuci calea cercetării de o viaţă sau să te opreşti înainte de a începe”.

Evaluarea

Mai tratează Ken Robinson aici teme de interes cum ar fi încurajarea, dezvoltarea, evaluarea, programa școlară. Legat de evaluare, de exemplu, autorul spune că “Educația creativă are o problemă nu cu procesul de evaluare în sine, ci cu natura acestei evaluări. Evaluarea ar trebui să susțină elevii în procesul de învățare și în realizările lor. În practică, aceasta tinde să domine prioritățile și ethosul general al educației. Sub acest aspect, există patru probleme corelate:

- accentuarea tot mai mare a evaluării cumulative, sub forma testelor;
- accentuarea corelată a realizărilor măsurabile, sub forma “clasamentelor”
- dificultăți în evaluarea creativității; și
- presiunile exercitate asupra școlilor și asupra profesorilor de către sistemul național de evaluare.”

Este important să înțelegem că “Într-o evalure există două componente: descrierea și comparația. Cînd spui despre o persoană că poate să alerge un kilometru în patru minute, sau că vorbește limba franceză, acestea sunt descrieri neutre a ceea ce poate să realizeze cineva. Dar dacă spui că “ea este cea mai rapidă atletă din oraș” sau că “el vorbește limba franceză ca un francez”, acestea sunt evaluări. Diferența este că evaluările compară performanțele individuale între ele și le raportează la un criteriu particular. Problema cu acest sistem de evaluare care folosește litere și note este că, de regulă, evaluarea este foarte clară în descriere, dar greoaie în comparație. Cîteodată elevii obțin calificative despre care nu știu exact ce reprezintă, iar profesorii, cîteodată, acordă calificative fără să știe cu exactitate de ce.

(…) A doua problemă a evaluării pe bază de note este că o singură cifră sau o singură literă nu acoperă complexitatea procesului pe care sunt menite să-l evalueze. Iar unele realizări nu pot fi, cu adevărat, evaluate în acest fel.”

Concluzii

Aș pune la concluzii tot cuvintele autorului:

“Se spune adesea că educaţia şi pregătirea profesională sunt cheile viitorului. Într-adevăr, ele sunt cheile viitorului, dar o cheie poate fi rotită în două direcţii. Rotiţi-o într-un sens, şi veţi bloca viitoarele resurse; rotiţi-o în celălalt sens, şi veți debloca resursele, iar oamenii se vor regăsi pe ei înşişi”.
Am extras doar o părticică din cartea care, pentru mine cel puțin, este pe lista de recitit, la un moment dat, eventual cu markerul în mînă (acum am citit un exemplar împrumutat și nu am putut să-mi permit luxul de a sublinia pe carte). Poate că uneori discursul este prea academic spre închis, vocabularul prea exclusivist și construcțiile prea formale. Dar una peste alta, cartea aceasta este de (re)citit, de învățat din ea și, în măsura în care depinde de noi, de aplicat. Sau de cerut să se aplice. Sau măcar de înțeles fenomenele, privite retrospectiv și prospectiv.

O oră de povești specială în opt voci

Editura Cartea Copiilor, Citim Împreună România şi Biblioteca Metropolitană Bucureşti vor organiza vineri, 14 decembrie, la ora 17:00, o seară de lectură care îl va avea ca invitat special pe ambasadorul Statelor Unite, Hans Klemm. La filiala „Emil Gârleanu” a Bibliotecii Metropolitane, ambasadorul S.U.A la Bucureşti va citi împreună cu copiii cartea „Minunea de Crăciun a lui Jonathan Toomey" de Susan Wojciechowski.

Acest eveniment deschide seria de lecturi publice din cadrul campaniei educaţionale „Citeşte-i iepuraşului tău”, ce îşi propune să le amintească părinţilor români de beneficiile pe care le pot aduce doar 20 de minute de lectură în fiecare zi, încă de la naştere. Ceea ce are nevoie tânărul creier al copilului cel mai mult este ceva ce orice părinte, bogat sau sărac, cu diplome sau nu, poate să i-l ofere oricând: cuvintele. Cuvintele rostite cu dragoste sunt la îndemâna oricui și construiesc mintea unui copil. Prin implicarea unor personalităţi, precum ambasadorul Statelor Unite în România, campania atrage atenţia asupra importanţei majore a cititului împreună pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.

„Sunt încântat să particip la acest eveniment, pentru a împărtăşi o poveste specială de Crăciun, originară din limba engleză, copiilor şi familiilor, şi să alătur vocea mea cauzei ce susţine importanţa cititului împreună alături de copii”, a declarat ambasadorul Hans Klemm.

Cartea care va fi citită de ambasadorul Klemm, „Minunea de Crăciun a lui Jonathan Toomey", este o poveste care a fost răsplătită cu numeroase premii, dintre care cele mai importante sunt Kate Greenaway Medal în 1995, Christopher Award și cel oferit de American Library Association. „Minunea de Crăciun a lui Jonathan Toomey” a fost tradusă în limba română de poetul Florin Bican şi publicată în 2018 la editura Cartea Copiilor. Jonathan Toomey este un cioplitor în lemn, cel mai bun din oraș. Dar este întotdeauna posac și morocănos. Zâmbește rareori și nu râde niciodată. Nimeni nu știe că o batistă de dantelă, o păturică albă de copil și o schiță în cărbune a unei femei care ține în brațe un prunc nou-născut zac părăsite într-un sertar pe care Jonathan Toomey nu-l deschide niciodată. Dar într-o zi de început de iarnă, văduva McDowell împreună cu băiețelul ei, Thomas, îi bat la ușă cu o rugăminte pe care numai el le-o poate îndeplini.

Această oră de poveşti va fi una specială, pentru că lectura se va face în opt voci şi în două limbi. 

Cititori în limba engleză: 

Naratorul: Ambasadorul Hans Klemm;
Jonathan Toomey: Dana Bates, Fundația Noi Orizonturi;
Văduva McDowell: Brandi Bates, Citim Împreună România;
Micul Thomas: Briana Bates.

Cititori în limba română:
Naratorul: Ionuț Robert Olaru, ilustrator;
Jonathan Toomey: Alex Icodin, designer;
Văduva McDowell: Claudia Șerbănuță, manager al proiectului „Ora să ȘTIM”;
Micul Thomas: Teodora Pătrașcu.

Pentru a participa la această seară de lectură, părinţii sau cadrele didactice, alături de copii, se pot înscrie printr-un e-mail la adresa diana.bucuroiu@carteacopiilor.ro, în limita celor 50 de locuri disponibile. Evenimentul este recomandat copiilor peste 6 ani.

Adresa Bibliotecii „Emil Gârleanu”, unde se va desfăşura evenimentul, este Bd. Octavian Goga nr. 6, sector 3, Bucureşti.

Editura Cartea Copiilor, prezentă de 11 ani în peisajul editorial din România, este una dintre cele mai iubite edituri de cărți pentru copii. De la început, Cartea Copiilor s-a dovedit a fi o deschizătoare de drum prin inițiativa curajoasă de a publica pentru prima dată în limba română unele dintre cele mai valoroase titluri din literatura universală pentru copii. Cartea Copiilor a oferit micilor cititori, în premieră, operele unora dintre cei mai buni scriitori: Astrid Lindgren, Eric Carle, Dick Bruna, Richard Scarry, Roger Duvoisin, Arnold Lobel, Julia Donaldson, Elsa Beskow, Peter Sís și mulți alții. De altfel, Cartea Copiilor îşi propune să traducă cât mai multe titluri din literaturi mai puţin cunoscute copiilor de la noi, cum ar fi cea suedeză, finlandeză sau japoneză.
Mai multe detalii despre cărțile editurii Cartea Copiilor sunt disponibile la www.carteacopiilor.ro.

Citim Împreună România cultivă beneficiile și frumusețea cititului împreună în rândul copiilor și adulților din România. Citim Împreună România încurajează cititul copiilor cu voce tare, de foarte devreme, aceasta fiind cea mai importantă activitate care le poate asigura succesul, mai târziu, în procesul de învățare a cititului și scrisului. Copiilor trebuie să li se citească 20 de minute în fiecare zi, de când se nasc și mult după ce vor învăța să citească singuri.

Biblioteca Metropolitană Bucureşti este o reţea de biblioteci publice destinată tuturor bucureştenilor. Misiunea ei este de a facilita accesul gratuit şi nediscriminatoriu la drepturile culturale fundamentale, servind ca un centru comunitar care susţine activ informarea, cercetarea, educaţia şi recreerea locuitorilor din Bucureşti şi judeţul Ilfov, şi care contribuie activ la îmbunătăţirea calităţii vieţii bucureştenilor prin oferta ei inovatoare şi programul integrat de servicii cu caracter public. Mai multe informaţii găsiţi pe www.bibmet.ro şi la http://www.facebook.com/BibliotecaMetropolitanaBucuresti.

Bookisit, tîrg de carte second hand pentru copii

Editura Cutiuța cu povești lansează Bookisit, târg de carte second hand pentru copii!

Organizat în jurul conceptului #reuse #reduce #recycle și adăugând #reread, Bookisit își propune să aducă laolaltă părinți, copii, bunici, mătuși și unchi și alți pasionați de socializare culturală pentru o zi de târguială cu cărți pentru copii, jocuri, resurse educaționale și cărți de parenting second hand. Intrarea la târg este gratuită!

Prima ediție Bookisit va fi găzduită de Therapy Bistro (Strada Sfinții Voievozi, nr. 60, sector 1, aproape de Calea Victoriei), duminică, 25 noiembrie, în intervalul 11:00 - 19:00.

Pe lângă târguială, înscrie-te și la atelierele gratuite:

11:30 – Atelier lectură interactivă în baza cărții „Puiul de Gruffalo”, cu Adina Giurgea, vârstă recomandată 3 ani+ (pentru pici);

13:00 – Atelier de creație „Sfârleze și Titirezi” cu Mădălina Bubu & păpușa Sasha, de la proiectul ALB, vârstă recomandată 3 ani+ (pentru pici și voinici);

15:00 – Atelier de meșterit caleidoscoape cu Cristina, vârstă recomandată 5 ani+ (pentru voinici și ștrengari).

Pe tot parcursul zilei de târg, te așteptăm la „măsuța însemnată” ca să deprinzi meșteșugul semnelor de carte!

Înscrierea la ateliere se face la adresa bookisit2018@gmail.com, specificând vârsta copilului, alături de un număr de contact al părintelui. Numărul maxim de copii la fiecare atelier este 12. Un copil poate participa la un singur atelier.

Mai multe detalii despre noi și despre târg găsești pe pagina de Facebook a evenimentului Bookisit.