Hai-lim, hai-lom... atunci şi acum

(Post salvat din drafts, unde îl re-aruncasem, de teamă să nu pară prea răutăcios. Dar sper să nu pară aşa, că nu e!)

Să vă spun o poveste. E o poveste cu copilul de atunci, şi cu mine, cea de acum.

Era prin 1986, cred. Mama cumpărase "prin Sindicat" bilete la un spectacol la Sala Polivalentă. Un spectacol "mixt", cu mai multe momente diferite ca factură: dans, cântec, momente vesele cu actori... Mama, văduvă, cu doi copii mici (eu aveam vreo 10 ani și sorămea vreo 8), nu era ea genul care să meargă la spectacole la Polivalentă. Dar probabil că a luat-o valul "de la Sindicat", că ne-am trezit într-o seară pe nişte scaune din sala ultra-arhi-plină, în rând cu "toată fabrica", să zicem aşa, deşi de fapt mama nu lucra la fabrică, ci într-o instituţie de învăţământ. Pe scenă se cânta, se spuneau glume, în public copiii ca noi (şi nu numai, chiar şi adulţii) se ridicau şi dansau pe culoarul dintre scaune, care se mai foiau pe la toaletă, care mai ronţăiau ceva pe sub bancă... ce mai, o frumoasă atmosferă tovărăşească!

Ce mi-a rămas în minte - în afară de atmosferă - după aceşti... iată, 30 de ani? O melodie, cu tot cu "versurile" ei: hai-lim, hai-lom, cium-pa-câ-ti-câ-ta-câ-tom, ciumpacâticâtacâtopârlingî..... Şi aşa mai departe. poate o ştiţi şi voi. Cânta Radu Gheorghe - şi chitara lui. Care ne-au pus să învăţăm şi să cântăm şi noi piesa. Şi uite cum "hailim-hailom"-uia toată suflarea sălii polivalente, în doar câteva minute!

Anul de graţie 2016, Facebook îmi scoate în faţă promovarea unui spectacol de Stand-up comedy de ziua femeii, la cinematograful din mallul cel mai apropiat de domiciliu, cu... ghiciţi cine? Radu Gheorghe. Doar că 30 year after. Cumva, în amintirea acelor vremuri şi sfidând trecerea timpului, graţie organizatorilor "Teatru la cinema" (cărora le mulţumesc pentru invitaţie!), am mers. Era cât pe ce să nu ajung, traficul mi-a dat de furcă big time, după ce toată ziua am fost mai mult în maşină pe drumuri! Dar am ajuns, şi chiar am aşteptat vreo jumătate de oră în "zona de lobby" până am fost poftiţi în sală.

Acuma, nu ştiu ce să zic... Ori am avut eu azi o zi mai proastă şi tot condusul ăla mi s-a urcat la cap, de nu mai puteam să mă concentrez deloc... ori "cant-autorul" a avut o zi mai proastă... Nu ştiu. Dar după cum râdea lumea în sală la glumele lui - multe despre punga de floricele a unui nefericit din primul rând - şi după cât de atent era publicul la depănarea molcomă de amintiri din perioada lui de maturitate profesională - dacă se poate vorbi de maturitate la un actor de comedie, după propriile spuse - presupun că eu nu am fost chiar în apele mele în seara asta. Deşi la faţa locului am avut vaga impresie că lumea din sală era genul "easily amused", vorba unui clasic, de data asta nu în viaţă, ci trecut la cele sfinte (e vorba de Kurt Cobain, şi nu fac nicio comparaţie).

Nu vreau să fiu rea, nu prea îmi stă în fire, după ce merg la un spectacol (cu invitaţie, chiar) să mă apuc să critic. Nu cred că se pot număra pe degetele de la o mână evenimentele la care am participat şi despre care am scris apoi de rău pe acest B24Kids (și pe Blogonovela). Dar... pe bune? Acesta a fost un spectacol de ziua femeii? Cu glume despre pensionari, popcornul de la cinemacity şi sexi-răsuflate? Spuneți-mi, vă rog, că nu asta e stand-up comedy, ca să nu renunţ de tot la ideea de a vedea un spectacol de stand-up bun la un moment dat - şi da, puteţi să-mi recomandaţi unul!

Când mi-am dat seama că aranjarea în sală nu permite să pleci în timpul spectacolului - deşi nu am făcut asta niciodată - m-am bucurat când am auzit că durează doar 40 de minute! Și mi-am propus să mă bucur că, în sfârşit, după toată alergătura zilei şi în toată alergătura zilelor astea, am ocazia nesperată să stau jos, pe un fotoliu foarte comod, vreme de 40 de minute în care nu mă va pune nimeni să îl ajut la teme, să îi încălzesc mâncare, să îl iau de la şcoală sau să îl duc la ora de engleză sau la baschet. Pur şi simplu, să stau şi mă odihnesc.

Aşa că, totuşi, în final și per ansamblu, au fost cele mai relaxate 40 de minute din ultima vreme... de mult timp!

Şi la mulţi ani şi vouă, cât mai e încă 8 martie!

Comments