Thursday, March 10, 2016

Cu copiii la film în engleză. Big revolution!

Zootopia, în engleză Zootropolis, este cel mai nou film de animaţie produs de studiourile Disney. Nu ne mai săturăm de filmele Disney! :) Niciodată nu-s prea multe, niciodată nu suntem prea mari pentru ele!

Şi... wow, ca să vezi! Am fost şi noi o dată la un film exact în ziua în care s-a lansat în State! Pe 4 martie, am văzut la Cinema City Mega Mall (nu e o reclamă, pur şi simplu mă bucur că în sfârşit avem şi noi un cinema aproape!) filmul de animaţie... Zootropolis. M-am decis destul de brusc, nu am apucat să citesc nimic despre film. Atât am văzut, că la ora la care am ajuns noi, filmul rula subtitrat, nu dublat. Lucru pe care oricum doream să îl încerc de ceva vreme.

Şi care a fost o idee foarte bună - pentru mine şi Roxana: 10 ani jumate, engleză bună. Ideea cu subtitrarea poate nu a fost la fel de bună pentru Ilinca: 8 ani jumate, nu citeşte foarte rapid subtitrarea, iar filmul abundă în dialog, nu e genul de film cu acţiune şi fără prea multă vorbărie. Ba chiar dimpotrivă, aş spune. Iar lucrurile prezentate în aceste dialoguri sunt de urmărit, de înţeles. S-a râs pe cinste în sală, iar publicul era format în majoritate din adulţi.
Paranteză: nici nu ştiam că atâţia adulţi merg la filme de animaţie!

Pe de altă parte, dialogul şi acţiunea erau şi pentru adulţi şi din alt punct de vedere: copiii nu cred că erau conştienţi de aluzii. De genul Mr Big - o imitaţie parodie a Naşului, sau glumele (stereotipuri, dacă mă întrebaţi pe mine) cu poliţiştii care mănâncă gogoşi rotunde cu ciocolată.

Filmul însă ne-a plăcut, per ansamblu. Este vioi, alert, dar fără să devină obositor. Este lung (100 de minute), dar fără ca acţiunea să treneze vreun pic - ba chiar la final ne întrebam unde a zburat timpul. Personajele sunt frumos creionate, au personalitate, sunt carismatice, şi mai ales (lucru la care eu, peronal, ţin foarte mult) sunt credibile. Subiectul este unul poliţist, dar asta e doar prima impresie. De fapt, este un film despre spargerea clişeelor, despre altruism, despre cum putem face o lume mai bună, despre cum totul e posibil şi cum schimbarea începe cu fiecare din noi. Fiecare, I mean, cu mine, care scriu, cu copiii mei, care nu au înţeles foarte clar asta de la înălţimea vârstelor lor, cu tine, care citeşti asta pentru că vrei să mergi la film şi ai vrea să ştii dinainte dacă merită banii daţi pe bilete. Da, merită! Doar să nu uiţi acasă ochelarii 3D, cum am făcut noi. Nu de alta, dar mai aveam câteva perechi (vreo 20 cred)!



No comments:

Post a Comment

Comentarii